Pe Ahile, îl ştiţi din Iliada lui Homer. Băiat voinic şi viteaz cât mulţi la un loc, nu putea fi învins pe câmpul de bătălie decât de unul care-i ştia punctul vulnerabil şi anume călcâiul. Asta o ştiau doar zeii olimpieni şi Homer. Vestea despre fantasticul Ahile a ajuns în toate colţurile lumii, devenind legendar. Şi fiecare popor a căutat să treacă în tradiţia populară legenda lui Ahile. Studiind acest demers popular universal, am descoperit într-un vechi document scris în limba valyriană, cum este prezentată în Brazilia legenda lui Ahile.

În Brazilia, Ahile era un băiat obişnuit care toată ziua făcea ceea ce făceau toţi băieţii: juca fotbal! Cât era ziua de lungă, Ahile bătea mingea alături de prietenii lui pe străzile pietroase sau pe plajele cu nisipul fin. În fiecare zi făcea acelaşi lucru, juca fotbal şi nu se plictisea niciodată. Toate bune şi frumoase până într-o zi când Ahile şi-a spus:așa simplu, nu se mai poate! Fotbalul e prietenul meu cel mai bun şi trebuie să-mi arăt recunoștința. Mi-a dăruit atâtea zile frumoase aşa ca vreau să-i dăruiesc şi eu ceva, ceva care să-l îmbogăţească. Şi din acea zi, Ahile nu s-a mai dus cu prietenii lui la fotbal. A şterpelit toate ghemurile de aţă ale bunicii lui, le-a unit într-unul singur şi a început să se antreneze. Se antrena noaptea pentru că nu vroia să-l vadă careva. De multe ori prietenii lui veneau după el acasă, să-l cheme la fotbal, bucuria lor de toate zilele, dar el le spunea: îmi pare rău băieţi nu pot să vin, pentru că mă doare călcâiul!

Ziua se dădea accidentat, iar noaptea se antrena cu ghemul. Nopţi la rând era doar el, ghemul de aţă şi luna cu stelele care-i veghea. A ţinut-o aşa până în ziua în care a revenit printre prietenii săi. Ce s-au mai bucurat când l-au văzut! Erau din nou împreună şi toţi se bucurau de fotbal. Au început să joace şi atunci Ahile s-a dezlănţuit. A ÎNCEPUT SĂ DEA GOLURI CU CĂLCÂIUL…

Toţi prietenii lui au rămas cu gura căscată. Era ceva ce nu mai văzuseră până atunci şi nici nu se gândiseră că e posibil aşa ceva. Nu credeau că poţi da gol daca stai cu spatele la poartă. Dar Ahile le-a arătat că se poate. Vestea despre băiatul minune care dă goluri cu călcâiul s-a răspândit imediat şi Ahile s-a mutat la oraş, pentru că după el a venit antrenorul unei echipe de fotbal din capitală. Faima, popularitatea şi viaţa de oraş nu l-au schimbat deloc pe Ahile. A rămas acelaşi băiat simplu care dădea goluri cu călcâiul. Nu şi-a uitat nici prietenii. Îi încărca mereu cu daruri şi toţi aveau intrarea liberă la meciuri, în lojă. Dar ei au refuzat loja şi au ales peluza, pentru că spuneau ei: ÎN TRIBUNĂ SE CÂNTĂ, LA TEATRU SE TACE!
Şi de atunci s-a răspândit în vestiarele celorlalte echipe îndemnul antrenorilor: FERIŢI-VĂ DE CĂLCÂIUL LUI AHILE!

P.S: Că a luptat la Troia sau a jucat fotbal în Brazilia, un lucru e sigur: pe Ahile, călcâiul lui l-a făcut legendar!

COSMIN  BUSUIOC a studiat teologia și, cum spune, e țăran din Nucet…