Consider că până acum viața de liceu m-a schimbat în bine, până acum mă aflu între limita dintre copilul pus pe joacă și pozne, și adolescentul care este determinat știind ce urmează să facă, lăsând loc acestui personaj plin cu visele și speranțele din copilărie, dar așeptându-se la greutățile și eșecurile ce urmează pentru maturizarea totală.

Din pricină că știu direcția „trenului” în care zace viitorul meu, dar nu știu prea bine „destinația” am hotărât că ar fi bine să iau lucrurile în serios pentru acești patru ani. Astfel, viața de liceu m-a făcut mai ordonat, mai silitor și m-a făcut să privesc problemele și situațiile din altă perspectivă.

De asemenea, aceasta viață are și lipsurile ei, cel puțin asta spune copilul din mine, fiind niște personaje la limita „graniței” dintre copilărie și maturitate, într-o lume în care omul matur și copilul nu pot coexista fără conflicte, în care fiecare cere mai mult de la tine și simți cum frâiele îți scapă. Oare copilul va găsi un lăcaș sigur în suflet spre a ieși când va avea nevoie de el? Oare maturul va reuși să facă față provocărilor fără să îl trezească pe „copilul” deabia adormit înauntrul său? Oare nu apar prea multe drumuri greșite și tentații care ar putea fi fatale viitorului nostru?

Eu cred că da, pentru că la sfâșitul acestei perioade dificile, în care nu știm locul căruia îi aparținem vom găsi, în sfârșit, echilibrul între copil și matur. Iar într-un final, vom vedea dacă „stația” aleasă de noi a fost cea mai bună.

CRISTIAN COMAN este „boboc”, în clasa a IX-a la Colegiul Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște…