de Alexandru DINCĂ

Sunt haotic, dar normal de frumos.
Eu…
Eu am zilele acelea bune când merg prin lume cu liniște în suflet, zilele acelea când pare că am înțeles treaba cu trecerea timpului, cu amintirile, cu iubirea, cu viața în general. Dar, apoi, în restul zilelor mi se pare că sunt un prostănac total, care nu-și dă seama de simplitatea a tot ceea ce mă înconjoară. Și mă gândesc uneori de ce apar momente care mă fac să cred că tot ceea ce trăiesc este anormal și cel mai complicat lucru cu putință. Și vin zilele acelea când nu pricep nimic, din simplul motiv că iluzia binelui știe cum să mă joace.

Nimic nu e sigur, pentru că mă trezesc uneori făcând lucruri pe care nici nu mă gândeam să le pun în practică. În fine… nu sunt singurul care se trezește așa.

Mi-ar plăcea să am o abilitate așa, super tare, și să dau timpul înainte-înapoi după cum simt că mi-e cel mai bine, să nu mai pășesc în locuri unde situațiile „nasoale” să pună o amprentă proastă pe tot ce am eu mai bun sufletesc. Ar fi de preferat o educație sufletească mult mai sănătoasă în cazul unora, dar aici cer deja prea mult.

Uneori ne dăm seama că depindem aproape cu totul de alți oameni și de opinia lor. Și e normal, pentru că trăim conectați într-o societate pretențioasă și e și mai normal să încercăm să căutăm binele în conexiunea aceasta imensă, pentru că așa e omenirea până la urmă. Lupul singuratic supraviețuiește, știe calea, judecă și analizează, luptă, dar nu pentru mult timp. „Haita” te face puternic sau, mai bine spus, te face să scoți la iveală ce ai mai bun în tine. Până la urmă nu poți să te consideri o persoană cu ceva suflet, dacă nu ai experimentat vreodată aprecierea și legătura cu celălalt de lângă tine. Alteritatea, cum m-a învățat proful meu de filosofie, dirigul…

Și da, nu e doar despre tine, nu poți trăi izolat, gândindu-te că ești cea mai plăcută persoană. E despre tine și lume. E despre legătura dintre noi și viață în final.

Dacă aș face un grafic al ultimelor zile de viață, sinusoida l-ar descrie perfect, conform oscilațiilor emoționale. Simt că am mintea șubredă pentru că încerc să pun pe hârtie ceva frumos și nu știu ce să pun până la urmă. Data viitoare promit că vin cu ceva drăguț. Promit!
E deja frig și începe să apară în mine dorul de vară. Mi-aș lua bagajul și aș zbura în cel mai frumos loc. Să-mi cânte ceva interesant în minte. Lumea să se sfârșească în jurul meu, dar eu să fiu impasibil. Să rămân total impasibil…

MARIUS ALEXANDRU DINCĂ este proaspăt student, absolvent de Carabellă târgovișteană și scepticul nostru de serviciu…