Prâslea cel voinic a ieșit în piață la 1 Mai ca să vândă merele de aur. I-a părut rău desigur, însă nu mai avea ce mânca împreună cu soțioara lui, prințesa salvată de zmeu. Spera să le dea la un preț bun mai ales că, se gândea el, nu ar avea concurență. Ajunge acolo și descoperă cu stupoare că, printre lanțuri de bicicletă, mașini de tocat și sute alte de nimicuri, se dau și o grămadă de replici chinezești ale prețioaselor sale obiecte; iar lumea nu cumpără de la el pentru că le dă prea scump.

I-a și zis cineva: „Ce le dai, nene așa scump? Ce-ai făcut ca să le-aduci aici – te-ai cățărat pe munte?”

„Da…, face Prâslea nedumerit, m-am luptat cu trei zmei, am salvat prințesele și am hrănit o pasăre imensă cu propria-mi carne ca să mă aducă sus, în lumea asta!”

„Ei, mă cac în pasărea ta! Nu-mi spune că te-ai luat la bătaie și cu Putin pentru ele!”.

Omul pleacă râzând batjocoritor, iar Prâslea rămâne descurajat de vorbele ăluia.  În ziua aia se duce acasă și-i spune prințesei că nu a reușit să vândă merele de aur – o să mai încerce însă. Ei locuiesc acum într-un apartament dintr-un bloc muncitoresc pentru că statul le-a luat castelul, spunând că este proprietate culturală și că va ridica mult turismul în România. Acum este înconjurat de restaurante și pensiuni de trei stele și se duc studenții să-și facă majoratele acolo.

Iar Prâslea plătește chirie din banii câștigați cu greu pe un șantier unde se construiește o biserică. După asta va vedea el ce va face… S-a dus la bancă să depună merele, însă cei de acolo i-au spus că nu știu ce dobândă trebuie să plătească – i-a spus asta un tip în costum care semăna izbitor cu zmeul din poveste! Prâslea nu mai este sigur dacă într-adevăr a ieșit la suprafață din lumea căpcăunilor în care el și prințesa au fost prizonieri. Așa că se duce să caute pasărea aia care să-l scoată…

DARIA STEMATE e o fată frumoasă și delicată, stă în prima bancă, e în clasa a XII-a, la CARABELLA și i-a apărut deja prima carte…