
Mă omoară somnul. Sunt moale-moale ca o cârpă, dar mai folositoare decât una… așa îmi place să cred. Ochii mi se închid, iar eu încerc să-i conving să nu; dar nici măcar nu mai știu dacă-i vreau cu adevărat deschiși. Pentru moment, sunt o incapabilă fără poveste… scuzați: vreau să spun că eu am o poveste în spate, dar nu mai pot scrie una acum pentru voi, că mi-a luat-o creierul în adormire… își bate joc de mine, se pare.
Eh… nu e vina mea – mă împac cu asta, să știți. Treaba mea e să stau trează până obosesc și asta fac: treaba mea ca om adică. Ca fată, în special, îmi este îngăduit să mă epuizez mai repede, că ni se spune sexul slab: mulțumim Domnului pentru viziunea asta, că ni se înțelege dormitul în plus… Oricum, am aflat că odată ce ai devenit mamă ți se anulează dreptul ăsta. Cică nu mai ești fată după ce te măriți: așa au spus – ești femeie… (pentru ăi de-acolo care nu știu, „femeia” e un fel de sex neutru care trebuie să preia atât atribuțiile feminine, cât și pe cele masculine… mă rog, într-o oarecare limită impusă de creație. Mă înțelegeți…). Continuă să citești →