O fată cu flori de câmp și cu ochi negri se odihnește într-un balansoar în fața porții; ține pleoapele plecate și tocmai de aceea știu eu că are ochii negri – dacă i-ar fi avut albaștri, i-ar fi ținut deschiși să-i admire lumea. În brațe, după cum spuneam, are un buchet mare de flori de câmp într-o mie de culori… Pe brațe, are două mâneci de voal verzui, largi, care-i lasă pielea albă să respire.

Și rochia ei e lungă până la tălpile goale cu degete drăguțe – dar e subțire. Balansoarul se mișcă ritmic în față și în spate, puțin lent, puțin obosit, mai mult fermecat de fată. Balansoarul se mișcă ritmic în aerul simplu de seară, parfumat din toate părțile de cireși, de tei, de iarbă, de ultimul soare, de praful așezat pe uliță, de lemn și de adierea blândă, amurgită. Balansoarul se mișcă ritmic și o poartă pe fată într-un legănat molcom și leneș; fată care are un întreg buchet de flori de câmp în brațe și care are ochii închiși numai ca să simtă și să audă mai bine liniștea, iubirea, fericirea așa cum se perindă aici: calmă. Fată care ține ochii închiși și nasul îngropat în flori, care, am mai spus, sunt de câmp…

Balansoarul se mișcă ritmic și, cum era parcă, da, leneș, o poartă și pe fata cu ochi negri și cu părul împletit tot în negru. Fata suspină fericită, își lasă capul pe spătarul leagănului ei de lemn și simte că îi aparține – zâmbește. Colțurile gurii ei mici se întind într-un surâs tăcut, înțelept și precaut, iar ochii i se deschid – știam eu că îi are negri!! Îi plimbă de la dreapta spre stânga, peste pietrele de pe drum, peste buruieni și flori deopotrivă, peste garduri și, în final, țintuiește cu privirea mâinile ei albe care țin posesiv, dar blând, buchetul de flori de câmp.

Într-un ultim act de iubire exprimată amestecată dulceag cu amurgul, fata le aruncă deasupra capului și le lasă apoi să cadă peste fruntea-i netedă,având capul tot lăsat pe spate – și râde cu dinții albi ca niște perle, cu poftă de viață și cu ochii deschiși.

Iar florile de câmp se lasă moi și melancolice pe pieptul ei de fată, pe brațe și pe toată rochia ei verzuie din voal… Și s-au dus florile de câmp…