1.Nu suntem opționali!

Încetați să ne mai puneți în paranteze! Ne-am săturat să fim opționali; să fim partea aia a propoziției pe care n-o citește nimeni, din lipsă de timp. Ne-am săturat să fim închiși între două linii curbe care nu duc nicăieri: de fapt, între două partide curve care nu duc nicăieri!

Încetați să ne mai puneți în paranteze și să vă comportați  de parcă, cu sau fără noi, este totuna. Nu este: ne-ați făcut să credem că suntem un mare pleonasm; o imensă repetiție inutilă fără de care se poate trăi – fără de care voi puteți trăi! Nu, nu puteți…ne-am dat și noi seama în sfârșit, într-un târziu, că noi suntem propoziția principală!

Că noi suntem subiectul și avem dreptul de predicat – avem dreptul să acționăm și să ne mișcăm înainte. Ne-am dat și noi seama că putem pune punctul unde și cum dorim; că putem începe cu literă mare, de la un capăt nou-nouț de rând…  Așa că încetați să ne mai faceți să părem opționali… nu suntem. Voi, pe de altă parte, nu puteți să vă numiți nici măcar parant…

2.S-a furat ideea!

Am avut o idee și am pierdut-o pe drum încoace: ciudat, de obicei îmi stau ispite de creier vreo două zile. Dar acum…în mod bizar a luat-o pe alte cărări, iar eu am rămas cu mâinile să-mi tremure aiurea… aiurea-n librărie: că aici sunt! Acum, sincer, cea mai bună idee a mea e să vă povestesc despre cum mi-am pierdut eu ideea.

Păi, se murea de fericire la mine acasă. M-am trezit bine, am continuat cu atitudinea hyper și mi-am băut cafeaua dansând. Așa că pot afirma că se murea de fericire la mine acasă. Și am plecat pe drum spre aici cu o idee: nu aș putea să apun care pentru că, mă repet, am pierdut-o ca proasta. Adică nu obligatoriu ca proasta, ci din prostie: că m-am luat cu alte gânduri despre viață… glumesc.

Sunt ipocrită. Mă gândeam în fapt, șa ce tip de ceai ar trebui să-mi iau: asta e existențial, îți dai seama! Imperios necesar să mă gândesc la asta în drum spre librăria cu bar.
Și, da…așa am rămas fără bunătate de idee. M-am trezit stând pe scaun cu stiloul în mână și creierul gol pușcă. Să-mi fie de sănătate! Singurul necaz pe care-l am și eu… e că mi-am omorât un neuron degeaba… mare problemă pe lumea asta!

DARIA STEMATE e studentă, absolventă de CARABELLA și i-a apărut deja prima carte…