O lecție pentru lumpenelite
Niciodată vorba “New York-ul nu este America” nu s-a dovedit mai crunt dar mai sănătos adevărată decât în ziua de 8 noiembrie 2016. Metropolele politice și intelectuale, sofisticata industrie a prognozei politico-electorale, The Punditry – clubul autodeclaratei monarhii absolute a Priceperii, nenumăratele ciupercării de seră politologică, marile, arogantele și profund coruptele centre de putere din mass media etc. s-au trezit contrazise de o realitate pe care au ignorant-o, contrafăcut-o și livrat-o drept singura acceptabilă, singura politic-corectă.
Calitatea unei democrații este dată în mare măsură de toleranța, înțelepciunea și empatia majorităților (politice, etnice, religioase, orientări sexuale etc.) asumate și practicate vizavi de minorități (politice, etnice, religioase, orientări sexuale etc.). Când minoritatea consideră de cuviință să transmită majorității, pe căi din ce în ce mai violente, că este rudimentară, troglodită, ba chiar și nenaturală și singura deținătoare a tuturor vinovățiilor, toate contractele între ramurile copacului numit societate pot crăpa.
Din nevoia de a supraviețui, minoritățile sunt, deseori, mai ferme, mai organizate, mai rezistente decât majoritățile care devin mai laxe. De aceea, uneori, minoritățile pot avea reacții greu de prevăzut. Printre toate adevărurile formulate în orele unei dimineți căreia îi este încă dificil să creadă ce vede există una care nu mai poate șoca, nu mai poate fi dezavuată drept politic-incorectă, după anunțarea rezultatelor – “The white people reacted as a minority”. Dintre toate rănile care așteaptă să fie tratate cu atenție și vindecate, niciuna probabil nu este mai adâncă și mai dureroasă decât cea apărută pe ruptura dintre faliilor entice.
Președintelui Barack Obama i se vor reproșa foarte multe. De la inepta politică externă, dusă sub un slogan potrivit mai degrabă pentru un club de fițe psihedelice – “Leading from behind” –, la politica internă în care incapacitatea de a guverna a fost exacerbată de pseudoguvernarea prin executive orders, sau la experiențe probabil bine intenționate, dar a căror posibile urmări fie nu au fost luate în calcul, fie au fost ajustate încât imaginea lor să fie monocoloră – roz. Un exemplu este Obama Care. Alarmant de mulți americani resimt acest proiect drept altceva – Obama Careless.
Dar niciun pas greșit făcut de președintele Obama și sprijinitorii săi politici și mediatici nu va fi mai greu de reparat — de orice administrație — decât cartea etnică pe care primul președinte afroamerican a jucat-o și împins-o până la limite extrem de riscante. Unul din eforturile majore ale viitoarei administrații Trump trebuie să fie acela de a descuraja The Silent Minority, care și-a grupat soliștii și corul în tabăra candidatului Trump, de a deveni o majoritate abuzivă, lipsită de empatie și direcționată de impulsurile unei revanșe care nu vor conduce decât la o altă și altă revanșă ș.a.m.d.
E suficient că atâția americani au hotărât, prin vot, să se scuture de “rușinea de a fi albi” și “vinovăția de a fi majoritari”. Mesajul a fost limpede, ferm. Oricât ar fi de mari, erorile economice, rateurile în politica internă și externă, altele pot fi mult mai ușor reparate, decât punțile dintre oameni diferiți (politic, religios, etnic etc.) distruse de diabolizări sociale iresponsabile, discursuri inflamate, neîntemeiate complexe de superioritate și încercarea de a schimba paradigme fundamentale prin decizii de laborator.
Dacă m-aș lua după cele două discursuri finale, exemplare, rostite de Donald Trump și Hillary Clinton la capătul acestui maraton al ororilor, aș spune că șansele de vindecare și de revenire a bunului-simț (cel de zi cu zi, și bunul-simț istoric) în simțiri sunt considerabile. Numai că am învățat că discursurile și faptele iau, de multe ori, căi paralele. Ca să nu mai spun că discursurile, cu cât sunt mai meșteșugit construite, cu atât mai ușor pot ascunde mai multă ipocrizie decât faptele.
Așadar – speranță și prudență.
DORIN TUDORAN este un important poet, eseist, publicist și disident politic român. Suntem onorați că Domnia Sa a acceptat să preluăm, în CULTURA DE SÂMBĂTĂ, texte din CERTOCRAȚIA ( aici postăm și ne umplem de blogdaproste )…