Democrația israeliană nu putea trimite comunității internaționale o veste mai proastă decât reînnoirea încrederii în Benjamin Natanyahu, un iubitor de pace cam cât a fost și Yasser Arafat.

Citesc: ”The people of Israel have voted in the kind of government most of them want. That this does not please the world is not Israel’s problem.”

Sunt sigur că mâine voi citi o replică pe măsura acestui fel de „a gândi” lumea: „Are Israelul probleme cu lumea arabă? E doar treaba Israelului nu și a lumii.”

„Bibi” știe foarte bine că singura cale pentru a da o șansă păcii este crearea unui stat palestinian. Dar pentru „Bibi” probabil că pacea este „irelevantă”, ca să folosesc un cuvânt de care este îndrăgostit.

Dacă mâine Israelul ar renunța la teritorii anexate în 1967, poimâine acestea ar fi ocupate de Statul Islamic, ne avertizează „Bibi”. Și pentru asta lumea ar trebui să-l declare un vizionar?

De ce nu? Dacă Arafat a luat Nobelul pentru Pace, de ce nu l-ar lua și „Bibi”? Ar fi în firescul jocului de-a pacea. Joc în care intră mulți, dar din care puțini ies cu fața curată.

Astăzi, „Bibi” crede că „problema” este crearea unui stat palestinian. Mâine, în lipsa acestuia din urmă, problema va deveni supraviețuirea statului Israel.

Asta e – în vreme ce unii cântă „Give Peace a Chance”, alții preferă să fredoneze „Give War a Bibi/Give War an Arafat”.

http://www.jpost.com/…/NY-Times-Daily-Beast-rail-against-Ne…

http://www.huffingtonpost.com/…/netanyahu-reveals-his-dup_b…

DORIN TUDORAN este un important poet, eseist, publicist și disident politic român. Suntem onorați că Domnia Sa a acceptat să preluăm, în CULTURA DE SÂMBĂTĂ, texte din CERTOCRAȚIA (aici postăm și ne umplem de blogdaproste)…