Rareori ne gândim la ceea ce avem, dar mereu la ceea ce ne lipsește… (Schopenhauer)

Mulțumirea este unul dintre sentimentele spre care oamenii aspiră fără să conștientizeze că motive de mulțumire se găsesc în aproape orice și aproape oricând.

Natura umană are însă suficiente lacune încât să ne facă să dorim mereu mai mult, mereu mai bine, mereu altfel. A ne mulțumi cu ceea ce avem poate aduce împlinirea unora dintre noi. Alții spun că mereu este loc de mai bine și că ar trebui să ne depășim limitele, să căutăm dincolo de ceea ce cunoaștem în mod normal. Și aceștia au dreptate, pentru că mulțumirea adevărată este cea care se mulează pe sufletul nostru, cea care poposește în inima noastră după ce ne-am creat realitatea personală.

Uneori ne scapă din vedere echilibrul, calea de mijloc, cea care cu siguranță poate aduce în minte și suflet satisfacția și liniștea… pentru că în majoritate cazurilor mulțumirea sau nemulțumirea este doar o opțiune personală, un aspect ce ține de modelarea propriei noastre interiorități.

Dacă am face din când în când o listă, un jurnal al motivelor de a fi satisfăcuți de viața noastră, am realiza cu surprindere că motivele de satisfacție sunt cu mult mai multe decât cele de insatisfacție și, adesea, cu mult mai reale și mai aproape decât credem. Pentru aceasta trebuie însă să trecem pe această listă și lucrurile așa-zis mărunte: un zâmbet, o surpriză, un cântec auzit, revederea unei persoane dragi, iar dificultățile zilnice ar trebui privite ca pe o oportunitate de a ne dezvolta, de a merge mai departe mulțumiți de noi înșine.

            Dar pentru a face aceste lucruri ar trebui să acordăm puțin timp pentru a ne aprecia viața, ca atunci când ne așezăm pe o bancă în parc și admirăm trecătorii… ia loc pe banca vieții tale și analizează ceea ce ai și vei fi uimit să constați că uneori ai mai multe decât ai nevoie, că uneori motivele de mulțumire sunt cu mult mai multe decât ai crezut. Ia loc și zâmbește…

ERICA OPREA e studentă la UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de Carabella…