Diferența dintre acești doi termeni este atât de mică în accepțiunea unora încât sunt confundați….

Nu există om la care vanitatea să nu fie prezentă… Ea este tolerată și acceptată de toată lumea atât timp cât nu ia o formă pronunțată însă, adesea, trece neobservată fiind mascată sub diferite înfățișări: ambiție, tenacitate sau demnitate.

Unii spun că vanitatea ne ajută să ne păstrăm respectul de sine, alții s-ar întreba: vanitatea sau demnitatea? Când vanitatea depășește un anumit grad ea devine periculoasă. Ne poate face să uităm de importanța înțelegerii relațiilor interumane, de omenie și blândețe, pe unii îi schimbă în cele mai profunde structuri și îi orbește astfel încât revenirea este aproape imposibilă sau, atunci când se produce, persoanele către care își reîntoarce privirea vor fi plecat.

Așa se face că sub masca demnității răsar caracteristici ale vanității; dorința de impunere, de a avea dreptate cu orice preț transformă deseori oamenii în ființe insensibile și inflexibile sau dimpotrivă în niște „mascați” care fac totul să cucerească admirația celor din jur. Ne trezim, astfel, manipulați cu amabilitate și induși în eroare de comportamentul prietenos, dar fals, al unor avizi de dominare psihică, în fața unor oameni care ar face totul pentru a-și hrăni vanitatea.

Vanitate care devorează tot ce e uman în noi…

ERICA OPREA e studentă la UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de Carabella…