Agnes Erich este o prezență discretă și în același timp vizibilă în peisajul intelectual și cărturăresc de astăzi, este totodată în permanență într-o stare de… refugiu, de retragere, stare pe care oricare intelectual o caută și o îmbrățișează cu dragoste. Agnes Erich are și această aplecare spre un fel de… evadare tăcută din cotidian și din tumultul lui.
Agnes Erich își abordează temele de studiu direct și lipsită de inhibiții făcând de fiecare dată ca ceea ce propune lecturii și studiului să fie cunoscut și știut de la început și așa să rămână pe toată durata scrierii (expunerii). Agnes Erich are oroare (vizibilă) de piedici, de locuri comune și de formulări care pot pune în dificultate cititorul său.
Agnes Erich a ales să scrie și să publice spre învățătură și spre învățare totodată, a ales urcușul permanent în locul mersului, pasului liniar și mai sigur, mai lipsit de provocări. Studiile și articolele publicate până acum ne arată, ne lasă să vedem, ne face vizibilă omnisciența și plurivalența posibilităților interpretative și de înțelegere a unor teme ce pot părea aride și greu de parcurs pentru un cititor obișnuit.
Agnes Erich povestește savant în studiile sale făcând tot timpul posibilă deschiderea temei, aranjarea în așa fel a subiectului încât cu fiecare pas făcut în aprofundarea lor să nu fie aleasă, la îndemână rătăcirea, încurcarea. Studiile acestea savant povestite și prelucrate fac parte din galeria de teme fundamentale ale cunoașterii, ale domeniului atât de bogat și de provocator al umanioarelor, sunt studii ce pot părea ușor de parcurs și de dus la capăt însă rar cineva a reușit alegând acest drum să-l facă complet, să îl desăvârșească. Agnes Erich încearcă acest lucru în permanență și de cele mai multe ori reușește.
Agnes Erich scrie în același timp hotărât, un pic apăsat, atât cât ceea ce aduce în fața noastră să lase o cât de mică și vizibilă urmă, un cât mai vizibil semn. De fiecare dată textele, studiile domniei sale se armonizează plăcut și cu seriozitate cu subiectul lor arătându-și viguros perenitatea.
Agnes Erich este un intelectual care își caută, care își urmează calea spre desăvârșire, spre împlinirea ce caracterizează de obicei această categorie (rară) de oameni. Agnes Erich lasă cu greu să se vadă… evadatul, fugitul din bibliotecă, mișcându-se și arătându-se cu discreție și cu eleganță în lume.
Agnes Erich lasă impresia că a ales definitiv, că drumul pe care a plecat și caută să îl ducă la capăt este unul singur și nebănuind că în spatele orelor de studiu și de scris este ascuns talentul literar pe care îl stăpânește și de care deseori se lasă dominată. Este doar o mică, o scurtă licărire în textele sale dar de ajuns pentru a le face lizibile și plăcut să le parcurgi.
Agnes Erich scrie întotdeauna și cu sufletul lăsând muzica să își facă loc printre frazele doar în aparență reci. Agnes Erich a îmblânzit textul doct, textul savant dându-i frumusețe, cursivitate și îmbogățindu-l cu bucuria lecturii oricui își mai lasă timp pentru această minunată îndeletnicire.
Agnes Erich este exemplul intelectualului ce nu își părăsește cetatea și nu își trădează chemarea indiferent de urmările acestor fapte.