Minodora Platcu/Gabi Mareș. Imagini în căutarea oglinzii potrivite…
Doamna Minodora Platcu are statura de idol, de călăuzitor de care nu te poți lipsi formată de mult, de când probabil a intrat în prima clasă la care a predat. Nu probabil. Sigur! Cu siguranță că, de atunci, efectul de impunere a profesorului se lăsa citit, se făcea vizibil și se transforma în acea relație indestructibilă și fără sfârșit, care se formează între elevi și profesorii dăruiți cu har. Doamna Minodora Platcu avea întotdeauna capacitatea cuprinderii, a prinderii în plasa ochilor săi cuceritori a celui asupra căruia își oprea privirea, privirea prin care transmitea de la început mesajul impunerii, al severității care formează și care convinge, care face ca ceea ce a fost spus să nu se piardă, să nu se amestece în apele tulburi ale zădărniciei, care încurcă și anulează procesul învățării, de cele mai multe ori. Acest act, al zădărniciei, a lipsit din activitatea de profesor a doamnei Minodora Platcu, și-a căutat probabil cuib și sălaș în altă parte, în alte părți.
Doamna Minodora Platcu și-a completat întotdeauna severitatea cu plăcerea descoperirii elevilor sinceri, a elevilor care căutau, care doreau să fie ajutați să vadă, să înțeleagă, să nu rămână la nivelul priceperii evazive, de suprafață și, de obicei a reușit, a putut să aleagă și să impună de fiecare dată, din fiecare generație, câteva vârfuri, câteva personalități căutătoare de pedagog, de învățător. Procesul învățării alături de, și împreună cu doamna Minodora Platcu, era întotdeauna completat de prezența puternic vizibilă a prieteniei, a prieteniei care desăvârșește acel proces de începere a îndrăgostirii, a favorizării dependenței de persoana care ți se oferă, care te ține aproape de ea pe tot parcursul lungii călătorii formatoare, care este învățământul și procesul care face din acest act unul firesc, fără oprire, continuu. Aceste calități transformau orele petrecute cu profesorul Minodora Platcu în surse de trăiri ale unor posibile visuri, în surse care alimentau bucuria formării și îmbogățirii unui adolescent, în momente care rămân nu doar de neuitat, ci în imagini care nu se mai șterg din… memoria amintirilor, care rămân încastrate acolo definitiv.
Doamna Gabi Mareș, este autorul/scriitorul care scrie și povestește… amintiri, care (re)trăiește pătimaș bucuria revederii lor și care, cu grație, cu bucurie creativă, le transformă în literatură, într-o literatură adusă aproape de gradul zero al manifestării, al trăirii ei, în literatură născută direct din mantaua unui jurnal posibil, a unei capacități de transformare a fiecărui act trăit și auzit în literatură, care, la rândul ei, îl face pe cititor să trăiască, să retrăiască, împreună cu autorul ei, în acea lume, în acele lumi.
Gabi Mareș deschide larg porțile celor ce i-au locuit și completat viața, viața trăită și viața visată, a celor care au premers apariția sa , făcând ca toți și toate să vină cu ușurință și grațios în prozele care îi descrie, care îi spune, care îi povestește. Literatura este modul prin care lumi după lumi reînvie, renasc și se așază firesc în fața scriitoarei, dându-i posibilitatea să vadă și să audă totul cu claritate, făcând ca transportarea, mutarea lor în text să devină adevărate lecții de scriere, de modelare a textului în sens creativ și de sucire și impunere a poveștilor cu mână sigură de creator.
Doamna Minodora Platcu a condus cu mână sigură mulți elevi, pe drumul greu de parcurs al căutării de sine, al formării și al ruperii carapacei care îi ținea ascunși, care nu îi lăsa să se facă vizibili vieții, care îi aștepta, și a reușit de cele mai multe ori.
Doamna Gabi Mareș parcurge cu siguranță, fără ezitare, calea redescoperirii, a căutării poveștii metafizice care a compus-o, care a adus-o în starea de a se arăta celor care o citesc.
Minodora Platcu și Gabi Mareș au parcurs, și o fac în continuare împreună, o viață plină și marcată de un curaj analitic fecund, un curaj alimentat permanent de chemarea continuă pentru dăruire, pentru cunoaștere și pentru neprevăzut. Toate stările care compun aceste imagini mirabile, ale acestei extraordinare simbioze, sunt rezultatul iubirii și a îndrăgostirii care au compus și impus metoda pedagogică a doamnei Minodora Platcu și a (re)găsirii timpului trăit al doamnei Gabi Mareș.
GABRIEL ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…