La începutul anilor optzeci (mai exact în 1982), ia naştere la Târgovişte un proiect, un vis al unor tineri frumoşi şi, desigur entuziaşti, un proiect care pe atunci se putea urni foarte greu şi cu foarte multe piedici. Pe scurt, au îndrăznit să înceapă şi să continue cu toate greutăţile acelor vremuri, o trupă rock. Să asculţi sau să procuri muzică rock atunci era o aventură, dar să-ţi faci o trupă şi să mai vrei şi să o faci viabilă asta chiar că îi forţa pe membrii ei să îşi trăiască fiecare zi ca pe o aventură. Bineînţeles frumoasă! Viitorul a demonstrat că cei care au început şi continuat Chrome Dioxide nu şi-au pierdut fără folos timpul ci şi-au folosit curajos şi creativ acei ani, punându-şi la lucru talentele, inspiraţia, făcând să trăiască şi să crească acest frumos vis al lor.

Chrome Dioxide s-a făcut vizibilă pe harta muzicii rock româneşti începând cu anul 1985, anul în care au câştigat premiul al II-lea la festivalul de la Mangalia, din acel moment apărând în topurile rock naţionale. Odată cu acest an, entuziasmul ce i-a ţinut uniţi şi în formă pe îndrăzneţii tineri târgovişteni se purifică şi le dă forţa şi elanul necesare pentru a-şi duce mai departe trăirile şi a le menţine viu focul pasiunii ce îi aşezase pe acest drum. Chrome Dioxide îşi asigură un loc în lumea muzicală prin muncă asiduă, zbătându-se şi reuşind de fiecare dată să răzbească, să cânte, să apară în faţa publicului şi să culeagă roadele. Aplauzele şi adoraţia… Bucuria… Repet, să faci o trupă rock în anii optzeci nu era un lucru uşor, facil, la îndemână, era mai greu de pus pe picioare decât multe alte proiecte sau activităţi culturale dar, cu toate acestea, ambiţioşii târgovişteni nu s-au lăsat şi au mers mai departe.

Chrome Dioxide a continuat să compună, să cânte, să existe şi să îşi lanseze piese, unele dintre ele devenind hituri şi de neocolit într-o enumerare a titlurilor rock româneşti. Chrome Dioxide este (re)cunoscută uşor prin piesele lor de rezistenţă cum sunt: Menestrel, Liceu, Ştefan cel Mare (numărul 1 în topurile de gen timp de 6 luni), etc.

Chrome Dioxide a fost o veritabilă aventură artistică şi una existenţială pentru fondatorii, colaboratorii şi membrii ei. A fost o oază de normalitate şi de manifestare a libertăţii într-o lume în care greu (chiar şi acum) reuşeşti să te faci vizibil, ascultat. Chrome Dioxide a parcurs drumul greu al ignorării şi chiar al anonimatului până la începutul anilor nouăzeci cu toate că nu duceau lipsă de piese şi entuziasm. Au strâns din dinţi şi au mers mai departe. După 1990, mai maturi, mai siguri pe ei şi pe ceea ce fac şi au de arătat, cromdioxizii au apărut la televiziune, piesele lor au fost difuzate la radio, au ocupat locuri fruntaşe în clasamentele de gen, au concertat în ţară şi în străinătate. Douăsprezece dintre piesele lor sunt păstrate în Fonoteca de Aur a Societăţii Române de Radioteleviziune.

Începutul anilor nouăzeci a fost perioada de glorie şi de maximă vizibilitate, a succeselor repetate, timpul în care muzica lor cu rădăcini hard rock şi cu evadări, aplecări spre heavy metal înrudindu-i pe alocuri cu muzica celor de la AC/DC, s-a impus de tot şi peste tot unde a juns la publicul cunoscător, la cei care i-au văzut, auzit, ascultat… Odată cu tragicul şi nefericitul accident care a dus la moartea chitaristului Adrian Popa (care trăieşte încă în sufletul cunoscătorilor şi iubitorilor de muzică!), trupa Chrome Dioxide a intrat într-o zonă de umbră, de tăcere grea mai ales pentru cei care au vrut şi încercat să continue, să ducă mai departe acest vis. A fost parcă din ce în ce mai greu, chiar imposibil uneori pentru membrii Chrome Dioxide să mai poată continua, să mai vină în faţa publicului sau să mai lanseze piese. Cei care au rămas să continue Chrome Dioxide şi cei care li s-au alăturat reuşesc sporadic să retrezească această frumoasă poveste care este şi a rămas Chrome Dioxide. Şi de câte ori o fac, o fac frumos…

Chrome Dioxide a reuşit să ne (în)cânte şi anul acesta, a reuşit să îşi mai adune puterile şi membrii pentru încă o seară frumoasă şi magică. Chrome Dioxide a demonstrat şi poate o va face în continuare că un vis frumos al tinereţii nu poate îmbătrâni sau muri de tot niciodată. Chiar dacă de acum membrii trupei şi susţinătorii lor „mai zboară fiecare bătând dintr-o aripă…”. Chrome Dioxide a fost şi este: Laurance (Laurenţiu Rădulescu)- voce, Adrian Popa, Octav Pîrcioiu, Gelu Gogancea, George Puiu- chitară, Pictoru’ (Niculae Vintilă), Colombo (Cristian Vasile)- chitară bass, Petre Bratu, Detest (Mihai Gabriel), Dan Pană- tobe.

P.S.: Mulţumesc domnilor Marius Mihălcioiu (pentru îndrumări) şi domnului Laurenţiu Rădulescu- Laurance (pentru poveşti).