La plecarea unui artist.

In memoriam Marin Petre Constantin.

„E greu să slobozești lauda, și totuși trebuie.”- (Virgil Ierunca)

Odată cu plecarea dintre noi a pictorului, a Maestrului Marin Petre Constantin, timpul artistic românesc s-a oprit, a stat în loc, s-a oprit puțin din mersul lui lăsând loc secundelor care urmau să poată înlocui temporal ceea ce fizic a plecat, a lăsat un gol, un mare gol. Marin Petre Constantin a fost, fără discuție, unul dintre ultimii clasici vii, în viață și activi ai artei din țara noastră și nu numai. Creația acestui prolific autor/artist se întinde pe o perioadă foarte mare de timp, perioadă care, cu siguranță, se va extinde acum și va marca următorii ani, următoarele decenii ale picturii din România. Prolificitatea lui Marin Petre Constantin este vizibilă și discretă, este marcată de discreția pe care o dă fiecărei vieți creative talentul uriaș dublat de o hărnicie și o inteligență exemplare și zgomotoase care, adică, știu să se facă auzite, știu să se impună pe toate planurile și în toate manifestările pe care le presupune munca artistică. Harul pedagogic extraordinar l-a făcut pe Marin Petre Constantin să devină firesc un creator al unei adevărate școli artstice, picturale, lăsând în urma lui o adevărată generație artistică, generație care, la rândul ei, tinde să lase mai departe încă cel puțin o generație de artiști. Școala pe care a dezvoltat-o Marin Petre Constantin este totuși unică și greu își va găsi corespondent un alt model, cel puțin în contemporaneitate, mai ales că după Maestru chiar au rămas să se manifeste în continuare artiști care devin pe zi ce trece, la rândul lor, Maeștri.

Viața lui Marin Petre Constantin s-a ramificat tot timpul, oferind celor care l-au cunoscut surprize peste surprize în plan creativ și făcându-i pe cei care s-au apropiat de de persoana și de personalitatea lui să trăiască cu adevărat revelații transformatoare, care îi făceau să își modifice, în sensul bun, capacitățile de a simți, de a trăi, de a vedea lumea și reprezentările ei artistice și nu numai. Nu doar desenul și nu doar pictura sunt ocupațiile care l-au propulsat intelectual și creator pe Marin Petre Constantin ci și literatura, acel gen eseistic/memorialistic, gen care, mai devreme sau mai târziu, odată cu descifrarea și aducerea la lumină a arhivei sale scrise, îl vor impune și ca o adevărată conștiință literară mărturisitoare a vremurilor rele, stricate și strigătoare, care i-au însoțit și marcat existența, care i-au dublat viața cu toate cele mai rele manifestări ale ei, manifestări și trăiri din capcana cărora s-a salvat desenând, pictând, scriind, pe scurt, evadând de fiecare dată în lumile pe care singur și le-a construit și imaginat.

Toate lucrările artistice ale lui Marin Petre Constantin sunt rezultatul nu al greutăților fizice și morale pe care i le-a propus existența sa într-un regim concentraționar și constrângător ci numai și numai rezultatul căutării permanente a artistului, a stărilor creative intense și intensificate continuu, stări care, exaltând trăirea au condus la rezultate care pot fi numite cu ușurință memorabile, pline de expresie, de culoare, de mesaj. Toate lucrările lui Marin Petre Constantin se scurg în continuare în corpurile celor care intră în dialog cu ele, se scurg și devin parte din cei care empatizează, care rezonează cu mesajul lor, mesaj static sau exploziv, liniștit sau tumultuos. Culoarea, lumina, locul găsite, văzute, descoperite în lucrările lui Marin Petre Constantin se transformă în locuri de pelerinaj ale minții, ale minților multiplicate și transformate în uriași receptori empatici, care la rândul lor așază continuu straturi peste straturi de senzații, de posibile trăiri în timp sau în afara lui.

Lumea arătată de Marin Petre Constantin, așa cum a văzut-o și cum a trăit-o el, este una nu diferită, dar aparte, densă, mutată din locul ei firesc în locul firesc construit de artist, de creatorul ei și făcând în acest fel ca toate cele văzute, trăite, descrise să se mute firesc în nemurire, în viața fără de moarte și lume fără de sfârșit. Locurile lui Marin Petre Constantin sunt locuite de urmele lui vizibile, sunt deveniri ale personalității lui tulburătoare și sunt transformate în tărâmuri nostalgice ale firescului de negăsit de cele mai multe ori, ale normalului care nu își mai găsește loc de multă vreme în lumea pe care o vedem și în care trăim. Marin Petre Constantin a devenit, cu fiecare pas făcut, creator la rândul lui, un creator al unor lumi transparente, lumi care prin vizibilitatea impusă/propusă privitorului lor l-a făcut, l-a încurajat să viseze apropierea de ele și să încerce la rândul lui evadarea, ieșirea în/spre ceea ce artistul/creator a arătat, a construit pentru el. În toate lucrările lui Marin Petre Constantin trăiește melancolia, melancolia dătătoare de fiori metafizici, de fiori care ajută trăirea și simțirea între lumi, în locurile care îți asigură posibilitățile balansării permanente în registrul vivit/non vivit, în lumea lui exiști/nu exiști, și acest mod de a-și ascunde granițele lumilor construite îi asigură lui Marin Petre Constantin unicitatea, unicitatea artistică, acel mod de existență care îi asigură artistului posibilitatea de a fi și de a nu fi în același timp aici și/sau acum, acel mod de existență care îi asigură artistului continuitatea permanentă, care îi fac pașii neobosiți și îl transportă tăcut și sigur spre tărâmul uluitor și fără de capăt sau sfârșit al nemuririi.

Nemurirea în care s-a mutat Marin Petre Constantin este una definitivă, alăturată infinitului de neparcurs și de nepătruns la care marii creatori, marii artiști au acces tot timpul și în care, la un moment al existenței lor se mută definitiv.

Marin Petre Constantin a construit și a dăruit o infinitate de lumi pe o infinitate de teme, inventând locuri, senzații, stări, culori și manifestări ale luminii, în același timp Marin Petre Constantin a făcut lumină în viețile celor care i-au fost aproape și apropiați și i-a călăuzit și ajutat, fără să impună sau să subjuge, tot timpul, în permanență arătând de fiecare dată celui de lângă el drumul spre/către libertate și spre/către toate beneficiile și manifestările ei.

Marin Petre Constantin și-a construit o viață imensă și intensă, o viață fantastică din culori și din cuvinte, din culorile pe care cu ușurință le-a reinventat și din cuvinte pe care cu talent și cu hărnicie le-a făcut să devină cărți. Toate acestea au impus și vor impune în continuare un artist completat de magnificiență, de o statură creatoare și morală uriașe. Marin Petre Constantin a făcut în așa fel ca viața și timpul pe care le-a trăit să se așeze lângă el și să devină parte a lui, a celui care le-a descompus și le-a creat din nou, dându-le lumina și faptele care le-au făcut posibile.

Marin Petre Constantin a împăcat lumile, a limpezit apele, a îmblânzit vânturile și a trăit cuvintele. De aceea urma prezenței lui este și va rămâne vizibilă pentru totdeauna, în toate timpurile care au fost sau care ni se vor (mai) da vreodată.