Adolescenţa… Dacă vrem să o definim strict din punct de vedere ştiinţific, atunci putem să spunem că adolescenţa este o perioadă în dezvoltarea organismului uman, care urmează pubertăţii şi precede starea de adult. Este cuprinsă, în general, între 14 şi 18 ani, având multiple aspecte particulare, de la individ la individ.
Adolescenţa, pentru cei ce n-au ajuns la ea, e ceva îndepărtat, dar care te atrage cu o forţă irezistibilă, pentru că este viitorul, speranţa, iar pentru cei care au trecut de ea, adolescenţa e acea perioadă fantastică din viaţa unui om, în care totul e posibil, în care stelele îţi stau în palmă, iar lumea aşteaptă să fie cucerită de către tine, adolescentul cu sufletul deschis şi mintea limpede.
Fiecare dintre noi am simţit acel fior de teamă, când ne-am dat seama că în trupul nostru, aproape de copil, au apărut semnele schimbării. Pentru mine ca fată, vocea care scapă uşor de sub control şi mă face să vorbesc când ca o soprană, când ca un tenor piţigăiat, micii vulcani de pe nas, de pe obraji, care erupeau când mi-era lumea mai dragă, atenţia mai mică către modul de a mă îmbrăca, toate au fost semne că s-a încheiat o etapă din viaţa mea: copilăria.
Şi mă întreb câteodată: îmi pare bine sau rău, regret sau mă bucur? Câteodată regret lipsa de griji a copilăriei, dar mă bucur că am un cuvânt de spus, că am responsabilităţi din ce în ce mai mari. Regret sinceritatea şi naivitatea copilăriei, dar ştiu că viaţa nu este roz, că oamenii sunt şi buni şi răi şi că nu există nimeni care să trăiască ascuns sub o cupolă, unde este ferit de toate grijile şi problemele acestei lumi.
Regret inconştienţa copilăriei, dar mă bucur că în această perioadă mă descopăr pe mine, cel din adâncuri, că încerc să mă cunosc cât mai bine, să aflu ce-mi place la mine şi ce nu, şi să lupt pentru a deveni cineva în această lume.
Regret lumea fantastică a poveştilor şi încă nu ştiu dacă să renunţ definitiv la ea sau să o păstrez bine ascunsă într-un colţişor, iar atunci când voi fi dezamăgită de această lume reală în care noi toţi trăim, să mă pot refugia în ea. Dar, ca orice lume fantastică, resursele ei sunt inepuizabile, aşa că doresc să îmi ajungă toată viaţa. Dacă e să revenim la definiţia ştiinţifică a adolescenţei, putem să traducem: roşeaţa și căldura din obraji, bubuiturile ca de tobă ale inimii, care stă să iasă din piept, furnicăturile din mâini, toate au un singur nume: iubirea.
Toată lumea a auzit de „Romeo şi Julieta”, unde Shakespeare a adus cel mai frumos omagiu acestei vârste, surprinzându-i esenţa: iubirea, apropiindu-se de eroi cu dragoste, tandreţe, înțelegere, făcând din doi eroi simbolul iubirii adolescentine dusă până la sacrificiul suprem.
GEORGIANA IOANA este elevă în clasa a IX-a C…