Amintiri de acum un sfert de veac; revigorarea învăţământului dâmboviţean în perioada 1990 – 1993

Există realizări ale Inspectoratului Şcolar Judeţean Dâmboviţa, din perioada ianuarie 1990 – septembrie 1993, pe care le consider a fi exercitat o influenţă notabilă asupra mediului educativ, care nu au fost cercetate îndeajuns sau, şi mai grav, erau cunoscute, dar au fost scăpate din vedere sau prezentate eronat, în unele lucrări locale sau Enciclopedii, ducând la concluzii regretabile.

După momentul istoric din decembrie 1989, conform procedurilor democratice elaborate în acea vreme, în şedinţa cu directorii de unităţi şcolare din judeţ am fost aleşi, pe baza voturilor liber consimţite, în funcţia de Inspector şcolar general, subsemnatul, iar pe postul de adjunct, prof. Moţoc Honorius, ca şi inspectorii şcolari, în şedinţe organizate cu profesorii de aceeaşi specialitate. A rezultat un colectiv bine pregătit profesional, optimist, energic, dornic de a concretiza realizări deosebite, deşi, în acea perioadă, au existat manifestări dure din partea unor grupuri de părinţi şi multe nemulţumiri individuale sau colective ale cadrelor didactice sau elevilor.

Cu toate acestea, Inspectoratul Şcolar Judeţean, ca instituţie publică, a asigurat activităţi de îndrumare, control şi de investiţii în unităţile şcolare, cu scopul îmbunătăţirii şi eficientizării sistemului educaţional judeţean. Era un „intermediar” între activitatea desfăşurată în teritoriu şi Minister. Pentru orice propunere de proiect, se întocmea un dosar de susţinere a cerinţei, destinat Ministerului de resort, activitate ce s-a depus şi pentru reînfiinţarea, înfiinţarea, sau transformarea unor unităţi şcolare. În acest sens, s-a acţionat la reînfiinţarea Liceului Teoretic de Fete „Carabella”, care în 1990 devine Liceul teoretic ”Grigore. Alexandrescu“, nu prin desfiinţarea Grupului Şcolar Auto, aşa cum a propus Ministerul Transporturilor, ci prin menţinerea unităţii şcolare în cadrul Ministerului Învăţământului. S-a obţinut cu dificultate această dorinţă a noastră, care s-a materializat în anul 1991. Am amintiri frumoase privind colaborarea cu ing. Gheorghe Aurel, ce reprezenta atunci Grupul Şcolar Auto.

Tot în anul 1990, la presiunea părinţilor elevilor dâmboviţeni ce frecventau cursurile Şcolilor Pedagogice din Ploieşti şi Câmpulung Muscel, s-au realizat demersurile pentru reînfiinţarea Liceul Pedagogic la Târgovişte, care din lipsa unui sediu propriu a început procesul de învăţământ în clădirea internatului liceului „Ienăchiță Văcărescu”. A urmat reînfiinţarea Liceului Teoretic de la Vişina, ca o necesitate a şcolarizării la nivel liceal a întinsei zone a sud – vestului judeţului. S-au făcut demersuri şi pentru ridicarea nivelului educaţiei muzicale a tinerilor noştri prin transformarea Şcolii de Muzică din Târgovişte în Liceu. Este de amintit, că nu se putea depune la Ministerul Învăţământului dosarul de necesitate, fiindcă membrii colectivului profesoral organizau greve ce susţineau dezacordul lor faţă de această transformare. Se zvonise că existau interese personale în această atitudine.

Am amintiri deosebit de frumoase, trăite de mine alături de colegul Moţoc Honorius, de la întâlnirile cu Î.P.S. Dr. Vasile Costin, când s-a hotărât înfiinţarea la Târgovişte a Seminarului Teologic Ortodox şi întocmirea dosarelor de necesitate către Sfânta Patriarhie şi Ministerul Învăţământului. Prin această realizare se puneau bazale învăţământului teologic ortodox şi se reuşea regruparea, la Târgovişte, a candidaţilor admişi la alte seminarii din ţară. Dintr-o regretabilă neconcordanţă a primirii aprobărilor, primul an de existenţă a Seminarului a fost în subordinea Ministerului Învăţământului, funcţionând în organizarea şi spaţiile libere ale Liceului „I. H. Rădulescu”, ce avea ca director pe înţelegătorul de situaţii, prof. Ion Stoica. În anul următor, activitatea Seminarului Teologic Ortodox a intrat în normalitate.

S-a insistat pe elaborarea de proiecte pentru obţinerea de fonduri şi începerea construcţiei Şcolii generale din Moreni, distrusă de un incendiu în anii precedenţi, a Liceului Pedagogic, care funcţiona în sediile altor şcolii, a Şcolii şi a sălii de sport din micro-raionul 3 din Târgovişte, a clădirii şi amfiteatrului Liceului de Muzică etc.

Merită prezentată și apariţia Universităţii de stat „Valahia” din Târgovişte. Şi în acest caz, în urma lecturii unor materiale publicate în importante lucrări apărute la nivel local, am sesizat că Inspectoratul Şcolar nu a fost menţionat. Cei grăbiţi să creeze istorii locale sunt convinşi că momentul 5 octombrie 1992 a venit din cer, ca un tunet. Au uitat că un tunet, ca fenomen meteorologic, se formează în timp, prin acumulări cantitative şi calitative de energie şi că înfiinţarea Universităţii a necesitat prezenţa Inspectoratului Şcolar, ca instituţie de stat, în toate demersurile premergătoare acestui moment. Am amintiri plăcute de la întâlnirile desfăşurate la Inspectoratul Şcolar cu delegaţiile conduse de profesorul universitar dr. Oprea Florea, în care s-au rezolvat foarte multe cerinţe ale acestei noi instituţii ce necesita spaţii de şcolarizare, cadre didactice locale, începerea execuţiei bugetare, construirea primului obiectiv al viitoarei clădiri a Universităţii etc. Am fost prezent la acest moment istoric local, alături de colegii de la Inspectoratul Şcolar, dar nu suntem menţionaţi în materialele prezentate la nivel local. Spre surprinderea noastră, apar câţiva „oameni de bine“ sau „fondatori” care nu au contribuit la niciun demers concret către organele de stat şi, culmea ironiei, este trecut un inspector şcolar ce nu a aparţinut încadrării epocii respective… Recunosc că am dorit să transformăm Grupul Şcolar Voievodul Mircea în Liceu de Informatică şi Grupul Şcolar de Construcţii în Liceu cu profil Sportiv, ambele de la Târgovişte, dar vremurile s-au schimbat şi proiectele au rămas numai în dorinţele noastre.

În septembrie 1993, cei aflaţi la conducerea politică a judeţului au hotărât să ne schimbe din funcţiile avute. A urmat o şedinţă la nivelul Inspectoratului Şcolar, unde după o critică de modă veche, am reţinut faptul că nu s-a realizat nimic! După câteva zile, pe 15 septembrie 1993, domnii de la judeţ, în aplauzele entuziaste ale începutului de an şcolar, în prezenţa Preşedintelui ţării de atunci, tăiau panglicile de inaugurare a noilor clădiri de la Şcoala generală din Moreni şi de la Liceul Pedagogic din Târgovişte! Bineînţeles, cei implicaţi în aceste realizări, nu au fost invitaţi. Am fost mâhnit în acele momente, dar acum mă bucur foarte mult pentru contribuţiile aduse la realizările din domeniul învăţământului dâmboviţean şi sunt mulţumit că am întâlnit, în acei ani, cadre didactice şi directori cu însuşiri deosebite, care la inspecţiile şcolare prezentau lucrări cu istoricul şi uneori chiar muzee ale unităţilor şcolare controlate şi, care, în prezent, combat greşelile apărute în unele lucrări şi transmit mesajul că nu au dreptul să deformeze realitatea cronicarii de duzină ai vremurilor de azi.

Domnul profesor IOAN N. RADU e singurul campion mondial din istoria Târgoviștei, un pasionat cercetător în domeniul astronauticii, autorul unui număr impresionant de lucrări în domeniu, un spirit mereu tânăr și dascăl de „Carabella”…