Acum doi ani, unul dintre oamenii de azi ai meleagurilor dâmboviţene a împlinit vârsta de 70 de ani. Este o personalitate de seamă a localităţii Diaconeşti – Pucioasa, care atras de matematică, datorită studiului intens, făcut cu multă pasiune, ambiţie şi nu în ultimul rând cu perseverenţă, a reușit să devină Membru Corespondent al Academiei Române în domeniul matematicii. Este autorul manualelor de algebră utilizate între anii 1980 şi 1990, în învăţământul preuniversitar şi a cunoscutelor „Exerciţii şi probleme de algebră“, o culegere de matematică folosită, vreme de două decenii, în toate şcolile din România, ca suport pregătitor pentru consolidarea cunoştinţelor de matematică însuşite la lecţii şi admiterea în învăţământul superior. Aceste lucrări l-au făcut cunoscut în toată ţara.

S-a născut la 13 martie 1943, în Diaconeşti – Pucioasa, Dâmboviţa, ca ultim fiu al unei familii cu mulţi copii (şase în viaţă, din zece născuţi). Tatăl său a fost căruţaş. Mama era casnică. A urmat Şcoala gimnazială în satul natal, unde în clasa a V-a a descoperit că are „uşurinţa” de a înţelege lecţiile la matematică. A fost unicul copil din familie, dar şi din sat, care s-a dus să-și continue studiile. A urmat Liceul „Nicolae Titulescu” din Pucioasa, mergând pe jos, zi de zi, prin văi şi peste deal, pentru a participa la cursuri. În anii de liceu, fundamentală a fost activitatea desfăşurată la „Gazeta matematică“, unde a şi luat premiul I, de două ori, pentru rezolvarea problemelor din publicaţie. În 1961, a obţinut locul II la Olimpiada Internaţională de Matematică de la Veszprém, în Ungaria.

A absolvit Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti în 1966, apoi a făcut şase luni de armată, iar de la 1 februarie 1967 până la pensie, a activat continuu la Facultatea de Matematică din Bucureşti. În perioada cât a fost asistent (1967-1972), a susţinut doctoratul (1970) cu teza „Inele semi-artiniene”, sub supravegherea Prof. Dr. Ionel Bucur, la Universitatea din Bucureşti. În 1971, la Concursul Balcanic al tinerilor cercetători, a obţinut Premiul I. Apoi, devine lector (1972-1980) şi conferenţiar (1980-1990). În 1990, obţine titlul de profesor universitar şi dreptul la conducerea de doctorate (1990 – 2010), unde a avut o serie de 19 doctoranzi remarcabili. Din anul 1999, este prezent, cu o jumătate de normă, ca cercetător ştiinţific I la Institutul de Matematică „Simion Stoilow” al Academiei Române, dar nu a mai primit candidați la doctorat, motivând nivelul scăzut de pregătire al acestora, în perioada respectivă. Pe parcursul acestor ani, a ţinut seminarii şi cursuri de Algebră și programare liniară, Teoria categoriilor, Algebra omologică, Teoria mulţimilor, Inele graduate, Algebre Hopf şa. Contribuţiile sale în domeniul matematicii au constat în dezvoltarea teoriei categoriilor, teoriei inelelor graduate ş.a.

Este căsătorit şi este tatăl a două fete. De-a lungul anilor, a participat la seminarii şi conferinţe internaţionale de matematică din Italia şi Belgia, ca profesor vizitator la diferite Universităţi din Italia şi Spania, iar după 1990, profesor Visiting la Universităţi din Italia, Spania, Germania, Mexic, Palestina, Kuweit, Franţa şi Marea Britanie.

A publicat peste 146 de articole de cercetare, în reviste din ţară şi străinătate. Peste 100 sunt articole ştiinţifice, iar 10 dintre acestea sunt lucrări diverse, apărute în Gazeta Matematica, seria A. De asemenea, a publicat peste 25 de monografii, manuale şi culegeri de probleme (în limba română, ca autor sau în colaborare) pentru nivelul liceal, de licenţă şi nivel de absolvent universitar. Șapte monografii sunt publicate de edituri internaţionale. Dintre cele elaborate ca autor remarcăm:
– Logica si teoria mulţimilor, Editura didactică şi pedagogică, 1972;
– Teoria della Torsionne (în lb. italiana), Consiglio Nazionalle della Richerche, 1974;
– Introducere in teoria mulţimilor, Editura didactică şi pedagogică, 1975;
– Inele, Module, Categorii, Editura Academiei, 1976;
– Algebră, 1979;
– Relative Fitness in Module Theory, 1982;
– Teoria dimensiunii in algebra necomutativa, Editura Academiei, 1983;

Face parte din consiliul editorial a şase publicaţii de matematică din străinătate. Este recenzent la Mathematical Reviews şi la faimoasa Zentralblatt fur Mathematik. Activitatea desfăşurată în domeniul matematicii îi este răsplătită cu titlurile de:
– Membru Corespondent al Academiei Române, în 1993;
– Membru al Societăţii Americane de Matematică;
– Doctor Honoris Causa al Universității „Ovidius” din Constanţa;
– Doctor Honoris Causa al Universității din Craiova;
– Premiul „Simion Stoilow” al Academiei Române, în 1975.

Astăzi, se ştie, că pe măsură ce timpul a trecut, matematica teoretică a pătruns viguros în diferite alte ştiinţe pure, încât toate acestea vechi sau noi au progresat fiindcă au fost matematizate şi că dezvoltarea uneia a influenţat progresul celeilalte şi invers. Matematizarea ştiinţelor experimentale sau a celor pure a dus la apariţia altor domenii ale matematicii şi altor ştiinţe. Reiese că societatea umană are nevoie de matematică, are nevoie de specialişti şi de profesori în domeniu. Matematica n-o să lipsească niciodată. Unul din cei care a avut un astfel de crez, care a înţeles acest lucru a fost şi Profesorul Universitar Dr. Constantin Năstăsescu, trăit şi educat pe meleagurile noastre, cu care ne mândrim.

Domnul profesor IOAN N. RADU e singurul campion mondial din istoria Târgoviștei, un pasionat cercetător în domeniul astronauticii, autorul unui număr impresionant de lucrări în domeniu și un spirit mereu tânăr…