GENERAL DE DIVIZIE GHEORGHE POTOPEANU
Generalul de divizie Gheorghe Potopeanu este un alt fiu de seamă al oraşului Târgovişte, pe care nu-l regăsim, aşa cum se întâmplă și cu alte zeci de personalităţi din diferite domenii ale vieţii sociale, în paginile Enciclopediei Municipiului Târgovişte, dar sperăm să apară în cea de-a doua ediţie a acestei importante şi necesare lucrări. A avut o activitate profesională şi socio–politică deosebită, a cunoscut satisfacţiile şi insatisfacţiile acestora, pe care le-a trăit cu demnitate în viaţa sa.
S-a născut la 15 aprilie 1889 în oraşul Târgovişte, unde a copilărit, a urmat cursurile Şcolii elementare şi a absolvit pe cele liceale. La 19 ani, a îmbrăţişat cariera armelor, optând pentru Şcoala militară de ofiţeri artilerie şi geniu din Bucureşti (1908–1909). După primul an de studii, datorită frumoaselor rezultatele obţinute a fost trimis în Germania pentru a urma cursurile cunoscutei Şcoli militare de ofiţeri de la Kassel. Bun matematician, geodez şi topograf, dar şi cunoscător al limbilor germană şi franceză, după absolvirea şcolii de ofiţeri de la Kassel şi avansarea la gradul de sublocotenent de artilerie, în vara anului 1910, cu aprobarea Ministerului de Război, şi-a continuat studiile în Germania la Academia Tehnică Militară din Charlottenburg şi apoi la Şcoala de artileriei din Juteborg, în perioada 1910 – 1914. După absolvirea cu rezultate deosebite a acestor înalte Şcoli militare, a fost avansat la gradul de locotenent şi trimis în stagiu de comandă la una din unităţile de artilerie ale armatei noastre.
În perioada Primului Război Mondial, la care a participat activ, a fost avansat la gradul de căpitan la 1 august 1916 şi la cel de maior la 1 septembrie 1917. Scăpat cu bine din luptele sângeroase, dar victorioase, ale armatei noastre din Primul Război Mondial, îşi desăvârşeşte pregătirea militară în Franţa, la Şcoala Superioară de Război din Paris, între anii 1919 – 1921.
Reîntors în ţară a fost avansat la gradul de locotenent-colonel în 1927, devine profesor la Centrul de Instrucţie al Artileriei (1923–1926) şi Şcoala Superioară de Război (1927–1928) şi este numit în importanta funcţie de Şef Secţie Operaţii în Marele Stat Major (1929-1933). După avansarea la gradul de colonel (1933), este numit comandant al Regimentului 2 Artilerie (1933-1936) şi ataşat militar în Franţa – acreditat şi în Belgia (1936-1938).
Readus în țară, preia comanda Brigăzii a 5-a Artilerie (1938-1939), este avansat la gradul de general de brigadă (1939) şi preia şefia statului major al Armatei a 2-a (1940). Odată cu pregătirile pentru intrarea armatei în problemele celui de-al Doilea Război Mondial, Generalul Gheorghe Potopeanu este chemat şi numit în funcţia de ministru al Economiei Naţionale în perioada 27 ianuarie – 26 mai 1941. Reuşeşte într-un timp extrem de scurt să pregătească economia ţării pentru război şi să rezolve cu succes marile cerinţe ale înzestrării armatei.
Pe 23 mai 1941, a fost numit la comanda Diviziei 1 de grăniceri şi în urma rezultatelor obţinute, în anul 1942, este avansat la gradul de general de divizie. Timp de doi ani, până la 20 martie 1943 a comandat cu competenţă unităţile din structura acesteia şi le-a condus în crâncenele încleştări de la Prut, din sudul Basarabiei, la Dalnik şi Tatarca. Devine, în perioada 1943-1944, comandantul Corpului 2 Armată Teritorial şi în anul 1944, comandantul militar al teritoriului dintre Bug şi Nistru. La 1 aprilie 1944, Gheorghe Potopeanu a fost numit în funcţia de comandant al Corpului 7 Armată, în luptele din Moldova din vara anului 1944, funcţie pe care a deţinut-o până la 23 august.
După momentul 23 august 1944, cu prilejul constituirii noului guvern condus de generalul Sănătescu, a preluat portofoliul Ministerului Economiei Naţionale şi Finanţelor, rezolvând cu mult tact şi competenţă problemele acestui minister. La 11 octombrie 1944, în urma amestecului dur al părţii sovietice, din cadrul Comisiei Aliate de Control, şi-a dat demisia din funcţia ministru. La câteva zile, la 14 octombrie 1944, a început să fie cercetat şi anchetat de justiţia militară română aservită comandamentului sovietic, pentru că a deţinut funcţia de ministru al Economiei Naţionale în guvernul antonescian și pe cea de comandant militar al teritoriului dintre Nistru şi Bug, aflat sub ocupaţia trupelor române şi germane. A fost acuzat de „înaltă trădare”.
În 1945 a fost eliberat, pentru ca în august 1948 să fie din nou arestat pentru faptul că îşi făcuse studiile militare în Germania, unde ar fi fost îndoctrinat cu idei naziste şi acuzaţia că, în vara anului 1941 trupele de grăniceri de sub comanda sa au provocat mari pierderi armatei sovietice atât în zona oraşului Cetatea Albă, cât şi la nord-vest de Odesa. A fost condamnat, la 19 ianuarie 1949, la 5 ani închisoare. La 16 ianuarie 1954, la vârsta de 68 de ani, a fost din nou arestat, rejudecat şi condamnat la 15 ani temniţă grea. A fost eliberat, datorită Decretului nr. 767 din 19 decembrie 1963. A mai trăit doar doi ani şi, în primăvara anului 1966, a decedat, fiind înmormântat la Bucureşti,
Prin întreaga sa conduită, prin tactul şi delicateţea manifestate în abordarea relaţiilor umane, prin clarviziunea şi stăpânirea de sine manifestată în cele mai grele împrejurări, generalul Potopeanu rămâne un exemplu pentru generaţiile de dâmboviţeni şi, mai presus de toate, un bun român.