LEGISLATIVĂ  –  Un vecin îmi spune, foarte tranșant, că pe el, chestiunea cu alegeri locale în unul sau două tururi, îl doare drept în tur. Într-unul singur!

E CLAR: SUFERIM DE SINDROMUL ”M.C.V. POZITIV”!  –  Se vede de la o poștă că MCV-ul este, pentru a nu știu cîta oară, redactat cu pixuri ”Flaro” de către sufleuri antrenați în fosele (se poate citi chiar ”haznalele!”) jocurilor de putere și de culise dîmbovițene care și-au arondat, care victimele, care călăii, după culoarea ochilor, după stelele, încă necăzătoare, de pe umeri ori numai după povara datoriilor și-a promisiunilor ferme de ”mucles”! Și tot de la o poștă se văd partipriurile și comenzile după felul foarte exact și explicit în care s-au identificat țapii ispășitori, vinovații eșecurilor globale: cîțiva senatori și deputați cu nume și prenume, precum și Parlamentul în ansamblul său. Cît despre justiție, ehei, despre justiție se vorbește numai de bine, deși, cineva malițios ar putea să observe că se vorbește de bine cam în sensul în care, de obicei, se vorbește la căpătîiul mortului. Iar observația n-ar fi, deloc, exagerată cîtă vreme își are izvorul în realități judiciare care frizează absurdul, complicitatea, reaua credință și ticăloșia ajunse la scadența strigătului la cer colectiv. Da, justiția e sublimă, dar dacă n-o privești, cumva, cu ochelari de cal, nu se poate să nu vezi cum marii devalizatori ai avuției naționale sînt lăsați să zburde în voie pe maidanul politichiei românești pe care, tot ei, au adus-o la statutul unei mahalale imunde. Da, justiția e sublimă, dar nu-ți trebuie vreo lunetă ca să observi cum dosare grele, cu prejudicii imense care au adus atingere siguranței naționale, sînt lăsate să mucegăiască, în speranța că, măcar vreodată, vor ajunge, nu în instanță, ci la „Penicilina” Iași. Da, justiția e sublimă, dar cazului Rarinca i s-a pus surdină aici și nici n-a fost măcar șoptit în urechile, și așa, surde, ale Europei. Da, justiția din România este sublimă și eficientă în fața agențiilor de presă și a camerelor tv., timp în care: – Sorin Oprescu s-a întors la spital să-și desăvîrșească mediocritatea de chirurg și să livreze materie primă administrației cimitirelor, de unde picau și tainul și șpaga! – Vanghelie, liber ca pasărea cerului, se visează om al muncii și, nici mai mult, nici mai puțin, director de multinațională! – Elena Udrea, liberă pe cît de libertină, patinează, face piruete și instrucție cu noi despre statul de drept pe sticla televiziunilor, în avanpremiera campaniei electorale unde, nu ne mai miră nimic, e posibil s-o vedem prim-solistă a circului pmp! Da, justiția e „sublimă”, iar MCV-ul un măr otrăvit, trimis de bătrîna cotoroanță Europa în mîinile unor adrisanți năuci. Un măr otrăvit, numai bun să muște din el naivii, proștii, orbii cu vederea intactă și, din nou, poate, Albă ca Zăpada!

EINSTEIN DE LA COTROCENI  –  Ssssst! Puțină liniște, vă rog, pentru că la Cotroceni, oricît nu vă vine să credeți, se lucrează, da, da, pur și simplu se lu-crea-ză pe brînci și în draci! Mai ales că e vorba de ”guvernul meu”, ”casele mele”, acareturile și chiriile mele”. Profesorul de fizică Klaus Iohannis, avîndu-l de-a dreapta pe Mihalache care, între două sforăieli, îi îndepărtează de pe revere și ultimele scame, ultimele particule ale vidului cosmic, traduce în manieră proprie teoria lui Einstein. Au făcut ei ceva progrese, au mai curbat un pic spațiul, au mai mirosit și dilatat timpul pe ici, pe colo, dar, acum, tot șpilul este mecanismul prin care s-ar putea relativiza totul, dar absolut totul, de la respirație și răsăritul de soare pînă la ( ați ghicit!) hotărîrea rămasă definitivă în instanță. Aici este baiul și proba de foc a variantei iohanniste cu care avocații săi vor merge în fața judecătorilor. Încît să nu ne mire dacă, mai nou, E=m.c2 va suna astfel: Energia cu care luptă pentru o cauză juridică, altminteri, pierdută, este egală cu propria masă corporală înmulțită cu pătratul vitezei luminii cu care ne-a aburit!

EMINESCIANĂ – Observ că o dată pe an și atît, ne luăm indecența de-a ne scălda, care mai goi, care mai epigoni, care mai neaveniți(vezi cetățeanul Iohannis și haiducul Daniel), în Lacul codrilor albastru!