UȘOR CU BUTAFORIA ȘI CU ENTUZIASMUL PE SCĂRI! – Băsescu, în sfîrșit, are dosar penal??!… Hm! Să ne bucurăm cu măsură, dar și cu destul scepticism, să fim cu ochii în patruzeci şi patru, pentru că justiția română are atîta capacitate și îndemînare de prestidigitator, de-a arunca praf în ochii înlăcrimați ai dreptății, cît n-avem noi batiste de stors, dinți de scrîșnit, frustrări și amărăciuni de-ncercat de pe urma tunurilor date de Canalia nației, rămase fără urmări. Pentru că în cariera lui infracțională, afacerile oneroase de pe urma unui petic de pămînt, nu înseamnă decît o găinărie demnă de interlopii Ferentarilor, față de dispariția celei de-a cincea flote comerciale a lumii, dispărută, după socotelile justiției române, aidoma experimentului Philadelphia, fără urmă și fără prejudicii!

UN ÎNDEMN – Dragi prieteni, vă îndemn și vă încurajez să vă dedați, începînd chiar cu ziua de ieri, la orice acte de corupție imaginabile și inimaginabile, dar cît mai babane, pentru că merită! Așadar, depășiți șocul și perplexitatea din fața unui fleac de condamnări și deveniți, cît mai repede și mai profitabil, beneficiarii nerușinării și bătăii de joc ale justiției române. Și vă mai rog să nu considerați că ar fi sub demnitatea dumneavoastră să dați cu mătura în folosul comunității în schimbul prezervării la saltea a mormanelor de bani. Chiar dacă, teoretic, au și borfașii demnitatea lor!

CE-AR MAI FI DE SPUS – …văzînd cum demnitatea, onoarea, onestitatea și buna credință pălesc, terfelite, călcate în picioare de oengiști și globaliști care nu s-ar sfii, în numele nefericitei corectitudini politice, să mai deschidă un canal de muncă forțată și să reediteze ”experimentul Pitești” pentru a-i trimite pe noii deviaționiști la reeducare?
Și ce-ar mai fi de spus văzînd cum un partid istoric se sinucide în direct, prăbușit sub imensa povară a unei rușinoase dezertări? Poate, atît ar mai fi de spus: că trăim în țara în care e tot mai greu să-ți păstrezi sănătatea mintală, în țara care-și pierde, văzînd cu ochii, și busola și voința de-a avea un rost pe lume!

FLUTUR PE O LAMPĂ CHIOARĂ – La Gheorghe Flutur, contradicţiile încep chiar cu numele: să fii şi „gheorghe” şi „flutur” în acelaşi timp, adică să zgârii şi să mângâi urechea în egală măsură, ne spune câte ceva despre omul din spatele cărţii de identitate. Privit din faţă şi în întreg, „gheorghe” e rubicond, plesneşte de sănătate, are aerul şi siguranţa răzeşului aflat în solda şi graţiile „voievodului”, e principial nevoie mare, intransigent şi arogant atunci când îşi apără „parcela” cu care l-a împroprietărit în vremurile noastre partidul. Şi nu orice partid, ci partidul-stat aflat la pupitrul de comandă al puterii mult timp, dibuit în zborul de flutur cu antenele bine orientate în depistarea locului numai bun de supt ori de muls. Cât despre miros, „gheorghe” ne arată că există specii de fluturi pentru care mirosurile grele nu contează, nu reprezintă un handicap în calea volutelor lor.

IOAN  VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul „Jurnalului de la Mahala”…