Ionuţ CRISTACHE – ARGUMENT

 

GROUPTHINK

Ionuţ_Cristache Încercăm, eu şi elevii mei, să căutăm răspunsuri la întrebarea clasică în sociologie, dacă două capete gândesc mai bine decât unul singur… Le spun că, în aparenţă, este o interogaţie logică şi aplicată universal, ceea ce este şi adevărat, de cele mai multe ori.

Dacă ne uităm la lumea veselă în care trăim, la cei care au fost la putere (de la o vreme, la răcoare…) până la cei care sunt la putere (peste o vreme, probabil tot la rece…) putem oricând să demonstrăm că nu întotdeauna grupurile de oameni au capacitatea de a genera mai multe idei decât indivizii izolaţi.

Prin urmare, oamenilor politici dâmboviţeni le expediem această sumară lecţie de sociologie aplicată, despre GROUPTHINK. Adică, despre fenomenul gândirii de grup… Elevilor mei le povestesc episodul din 17 aprilie 1961, atunci când americanii au invadat Cuba, în Golful Porcilor. Irving JANIS, sociolog american, a făcut un amplu studiu de caz asupra grupului de decizie condus atunci chiar de preşedintele KENNEDY, care a coordonat acea operaţiune militară. În planul strategic s-a propus debarcarea celor 1 400 de cubanezi exilaţi, pregătiţi de CIA şi sprijiniţi de armată, care să agite lucrurile în provincia cubaneză şi să genereze o revoltă populară împotriva lui Fidel CASTRO. A fost un eşec de proporţii, cu 1 400 de cubanezi omorâţi sau capturaţi. Ei şi toată tehnica lor militară.

Sociologul american afirmă că membrii grupului de decizie, cu KENNEDY cu tot, au fost victime ale fenomenului de grup, adică un efect de grup caracterizat printr-o tendinţă puternică de căutare a acordului dintre membri şi care produce efecte distructive asupra percepţiei realităţii şi asupra eficienţei mentale a membrilor grupului.

Pe scurt şi mai pe româneşte: fenomenul despre care vorbim înseamnă tendinţa membrilor de a se autocenzura şi de a evita atitudini critice şi personale şi este foarte potrivit pentru oamenii care ne conduc azi, pe drumul capitalist al prosperităţii, să le reamintim fenomenele care însoţesc acest efect de grup. Şi, spuneţi dumneavoastră, nu vi se par cunoscute, atunci când rămâneţi hipnotizaţi în faţa televizoarelor? Adică: iluzia că sunt invulnerabili, supraîncrederea, subaprecierea adversarilor, tendinţa exagerată de asumare a riscului, stereotipuri în aprecierea adversarilor…

Curat şi… „corect politic” româneşte! Îmi și imaginez o doamnă fostă grevistă a foamei, acum senatoare gălăgioasă în Palatul Parlamentului, explicându-le colegilor efectele nocive ale efectului de grup. Cu proiectul de lecție modernă cu tot…