Arhive etichete: Argument

Ionuț CRISTACHE – Argument

Imagini pentru fotografii ionut cristacheFratele IOSIF

Mi-a fost elev… Un adolescent îngândurat, trist, prea matur pentru vârsta lui și mereu preocupat de lucrurile mărunte, acelea peste care noi trecem, de regulă, mult prea ușor… Ai grijă pe unde mergi, spuneau privirile lui lipite doar de pereții cojiți din jur, drumul e fragil și se înfundă într-o stâncă roasă de vânt. Aveam senzația, în apropierea lui că niște degete imense străpungeau un perete de granit răscopt. Continuă să citești

Ionuț CRISTACHE – Argument

Imagini pentru fotografii ionut cristacheCiori și maidanezi

Spre seară, cerul plumburiu al orașului meu e întunecat brusc de stolurile uriașe. Zgomotul pe care-l fac este asemănător celui din campaniile electorale, iese amestecat din mii de difuzoare dezacordate. Sunt personaje importante, așa că vreau să vă trimit câteva gânduri despre ciori! Păsările, despre ele vorbim, ca să nu apară vreo confuzie! Continuă să citești

Ionuț CRISTACHE – Argument

https://scontent-fra3-1.xx.fbcdn.net/v/t1.0-0/p206x206/1928238_1112125117022_3953739_n.jpg?oh=c4d5aaa144d7d0b723fac2158eddfd7f&oe=586444AEDespre prostănac

Nu, nu este cel la care vă gândiți, exemplarul arătat cu degetul de părintele democrației noastre postdecembriste. Deși ar putea să fie… Apare peste tot, e invitat la dezbateri diferite, se pricepe la toate, de la religie la creșterea oilor, de la folosirea fondurilor europene la problemele grave ale Academiei Române, de la principiile logicii la folosirea toaletelor ecologice. Poartă nume diferite, de la grevista foamei la mama oriflamelor, de la luceafărul huilei terminate la ciuvicimea sa. Îl recunoști într-o clipă, i se umflă gușa groasă, are ochii căscați peste patria-mamă, mâinile i se lipesc de paharul din față, plin cu lichidul călâi și dulceag. Și nu-i place să fie întrerupt, el (prostănacul) tocmai avea ceva foarte important să ne spună, își pierde coerența și consistența argumentelor, toată strădania sa intelectuală este subminată, e lovit în demnitatea și mândria sa de analist. Ce să zic, o pocitanie cu ifose… Continuă să citești

Ionuț CRISTACHE – Argument

https://scontent-fra3-1.xx.fbcdn.net/v/t1.0-0/p206x206/1928238_1112125117022_3953739_n.jpg?oh=c4d5aaa144d7d0b723fac2158eddfd7f&oe=586444AETemeiul dreptății

Căldură mare și aglomerație… Depășesc o căruță și trec pe linia continuă. Un tânăr domn polițist îmi face, amabil, semn să opresc. Știți ce-ați greșit? mă întreabă. Nu prea, zic, și-l privesc cu atenție, parcă figura lui îmi este cunoscută. Linia continuă… Mă cam enervez, domnule, spun, ce caută o căruță pe aici? Zâmbește și ridică din umeri… Și-apoi, mă sufoc eu de indignare, doar nu trebuia să stau două sute de metri, cât ține linia continuă, în spatele căruței? Tânărul polițist încă zâmbește… Eu mai țin minte, domnule profesor, o lecție de filosofie, făcută cu dumneavoastră, despre dreptate… Aha, acum știu, mi-a fost elev! Continuă să citești

Ionuț CRISTACHE – Argument

Figura celuilalt

 

ionut_cristache_77„Se spune că omul ar putea să nu gândească nimic doar atunci când ar fi mort. Oare e posibil ca memoria mea să fie atât de intensă? Amintirile au propriul lor vocabular de asociere. Adesea îmi imaginez cum voi fi când voi ajunge bătrân și îmbrăcat în negru.  Îngheț în scaunul meu, văd departe banca noastră și un punct mic, nemișcat, nu am vreo îndoială, Nero e acolo, așteaptă, ca de obicei în ultimele săptămâni, fără speranță. Ne așezăm peste bucata de beton colorat, elicea se mai învârte o vreme, apoi motoarele se opresc. Continuă să citești

Ionuț CRISTACHE – Argument

cristache_76Lecția despre Freud…

Încă mă mai întreabă elevii mei (ce-i drept, tot mai rar) despre psihanaliză, despre inconștient și despre Freud. Adică despre psihologia profunzimilor… De obicei le spun: este vorba despre o descriere a vieții noastre sufletești, dar și o metodă de tratament pentru suferințele psihice și nervoase. Continuă să citești

Ionuț CRISTACHE – Argument

Ionuţ_CristacheLecția despre Kierkegaard…

Întotdeauna mi-a plăcut să le povestesc elevilor mei despre existențialism. În anii din urmă ei mă și ascultau cu atenție, astăzi parcă mai puțin…

Cum să deslușim noi semnificația individului luat în parte? îi întreb de fiecare dată… Oricare dintre noi suntem, până la urmă, un individ aparte, care trăiește doar o singură dată. Kierkegaard a devenit chiar din tinerețe un personaj respins de toți și adesea ironizat și credea că trăiește într-un veac lipsit de pasiuni, într-un „creștinism de duminică”. Continuă să citești

Ionuț CRISTACHE – Argument

Ionuţ_CristacheUitare…

Am terminat un roman nou, e o poveste despre uitare și bătrânețe, despre neputință și însingurare… Ce se întâmplă atunci când se sfârșește amintirea?  se întreabă unul dintre personajele mele.  Ca și scrisul, de altfel… Cuvintele care au alergat prin paginile poveștii s-au oprit fericite, la locurile lor. Și au apărut visele sumbre, toate au    luat-o razna, tot așa cum se petrec lucrurile cu oamenii ajunși la bătrânețe. Ceva continuă să se mai învârtă prin căldura lor rătăcită. Să stai de pază… Măcar cinci minute… Să pășești prin beznă ca prin propria ta libertate… Să faci un pas și apoi să dispari… Continuă să citești