Un fel de poveste, în câteva secvențe decolorate…

Scena1… Ni se spune că: Tom și Jerry e un desen animat cu ucigași plătiți. „Un tip merge la medic cu o rață pe cap. Medicul întreabă: pot să vă ajut cu ceva? La care rața deschide ciocul și spune: Da, dacă poți să-l scoți pe tipul ăsta din curul meu!” (fragment) Poți să te trezești dimineața și să-ți iei micul dejun cu familia, să afli ultimele știri, să-ți faci toaleta și apoi să-ți iei sculele ca să pleci la job. Poți să-ți lași copiii la grădiniță în drum spre job, să-ți lași nevasta la un mall pentru o altă interminabilă partidă de shopping, să ajungi la job și să-ți saluți colegii. Sau poți doar să-i împuști, să-i tai, să-i sugrumi sau să-i căsăpești cu drujba. Și cu toate astea, la naiba, e doar un job. Nu neapărat bine plătit, nu neapărat full time, dar un job. Ca toate celelalte joburi?  Rămâne de văzut…

Așa ni se spune, chiar și tabla din inox, subțire, peste care se vând biletele în holul teatrului e un fel de antiutopie, la naiba, nu-i așa, e doar un job. Și, foarte adevărat, nu prea bine plătit, mai ales de când a aprobat primăria un nou buget de austeritate… La Teatru mai puțin, la Arhiepiscopie mai mult! Și cu Dumnezeu înainte…

Scena 2… Publicul e în așteptare, nu știe ce să creadă, să fie ceva cu personajele copilăriei lor? Și apoi descoperă singuri, Tom și Jerry sunt doi oameni care omoară alți oameni, cu pricepere și consecvență violentă și, uneori, cu umor. Comedie neagră, așadar, cu muzică bună, cu actori tineri și pricepuți, care umplu scena, ies și dincolo de ea, strigă, trag, țipă, cântă iarăși… Desigur, nu este tocmai o piesă de Rick Cleveland, ci scenariul său la un film independent produs în 1998, „Jerry și Tom”, despre care nu s-a auzit mai nimic. Dar Rick Cleveland are notorietate în Statele Unite, ca scenarist și producător tv. în special pentru seriale. A colaborat cu HBO pentru „Six Feet Under”. Pricepem câte ceva, eroii din desenul animat sunt doar un pretext, satiric și publicitar… Scenariul e cool, e plin de fapte din istoria americană a secolului trecut. Sunt de toate, Marilyn Monroe, Elvis Prisley, ceva Ronald Reagan. Băieții în negru, de pe scenă, omoară metodic, sunt profesioniști, nu caută motive pentru acțiunile lor și nici nu se obosesc să le trimită spre sala toropită de acorduri vechi, de cântece frumoase, sunetele se prelungesc până în catifeaua scaunelor, cam obosite, scârțâie des…Cum spuneam, buget redus de la primărie… Trebuie să recunoaștem, domnii asasini au experiența profesiei lor, Tom îl instruiește de minune pe Jerry, se amestecă victimele și învingătorii. E o comedie neagră? În sală se mai și râde, asta e de bine… Câțiva spectatori dau să plece, nu văd treapta ultimă și o domnișoară e prinsă în brațe, în ultima clipă. Și ce cântec ales era pe scenă! Oricum, intențiile de ilustrare dramatică curg peste asasini și peste victimele lor. Există și o certitudine, pisica se joacă altfel cu șoricelul clasic, toarce metalic prin colțurile scenei, nu e rău, desigur…

Scena 3… Domnule, zice un bărbat tânăr, la ieșire, trăgând anemic dintr-o țigară, m-am simțit bine, e cu muzică, morți ca la balamuc, hai la Bonton, dau o bere… La Bonton? Dar acolo e fumul gros, îl tai cu, așa cum se spune, cuțitul… Și dacă vin băieții de pe scenă și acolo?

Scena 4… Ei au fost autorii „animați de cele mai bune intenții”:

Regia: Chris M. Nedeea

În distribuție:
Tom – Cătălin Mareș
Jerry – Dan Clucinschi
Tony  – Radu Câmpean
Karl – Sebastian Marina
Elvis – Ionuț Constantinescu
Vic- Liviu Cheloiu
Elaine – Ioana Farcaș
Bărbatul care joacă golf/Tip cinema/Tip împușcat- Mircea Silaghi
Bărbatul din restaurant/Cameraman  – Cristian Olaru
Chelneriță/Secretara/Femeia blondă – Miruna Vâju
Tip cinema – Mihai Bălăceanu

Live Band:
George Puiu
Mircea Laslo
Costin Cambir

Coregrafia: Momo Sanno
Lumini: Adrian Dragomir
Sunet/Videoproiecție: Andrei Mihai
Asistență regie/Video: Cristina Chirilă