IPOTEZĂ  –  Poate că asta este cheia de interpretare … KWI nu a vrut, de fapt, nici să candideze, nici să fie președinte. A fost împins de la spate, convins, constrâns… Iar acum se poartă ca orice om care este silit să meargă zilnic la un job de care nu-i place. E apatic, absent, face tâmpenii, spune prostii, doar-doar ajunge în situația în care angajatorul îl pune pe liber, iar el se poate justifica acasă: „eu m-am străduit, el m-a dat afară”. Numai că face o confuzie gravă KWI: angajatorul lui real nu este cine l-a împins spre dealul Cotroceniului, ci este poporul român. Care începe să îl vrea concediat …

CAPUL LUI MOȚOC – Este freamăt de schimbare în România anului 2016, măcar prin căderea din mit a unor personaje sinonime cu evoluția țării din ultimul sfert de veac. Personaje care devin acum de nefrecventat în conștiința publică. Pericolul ascuns este că „tăierea unor capete”, fie ele și de Moțoci, să se facă pentru salvarea unui majorități mediocre de mișei și canalii. În stilul rusesc/sovietic al retragerii făcute pentru a rămâne, de fapt (partir pour rester… cred că e corect scris, la ce brumă de franceză știu). Sper din suflet ca poporul român să rezoneze autentic la acest freamăt al schimbării și să se mobilizeze perseverent. Și fără să fie nevoie de amorse făcute de alții, de agitatori diversioniști. Să nu constatăm iar că … „ce e val, ca valul trece”.

LA VÂRF ESTE MAFIA – Cum să nu ți se facă silă? Cum să nu vrei să pleci de aici? Acești boi siniștri ajung la putere prin votul celor pe care îi fură și îi omoară. Unde e conștiința națională? Suntem o națiune sau un teritoriu locuit?

LA VARȘOVIA – … au ieșit în stradă 240 de mii de oameni. Iar românii au ieșit… cam 700 , acum, cu povestea dezinfectantelor diluate. Când ne omoară, adică. Ce ne trebuie? Încă un Tokes? Agenturili străine? Vai de soarta țării ăsteia!…

UN VIS – A doua oară în ultima vreme când visez că lumea noastră se sfârșește brusc, din cauze neclare, dar în genul unei pulverizări atomice instantanee. De data asta, în vis, vecinii erau suedezi, iar guvernul lor găsise o soluție tehnologică prin care să-i „evacueze” din fața acelei apocalipse programate, dar nu de către oameni. Eu întrebam dacă vor fi multiple explozii nucleare, simultan, ei încercau să ne calmeze pretinzând că nu se știe exact ce se întâmpla „atunci”. Un vis într-un registru de Karel Capek… Acum știu ce simțeau aborigenii din Australia înainte să fie împușcați în masă, iar misionarii albi le spuneau minciuni.

POPOR MIC, DAR CRIMINAL – Da, asta este crimă în masă. Au murit sute de oameni din cauza acestor infecții. Dar… pe tăcute, nu spectaculos. A ieșit cineva în stradă, să protesteze? Nici pomeneală. Nici când nemernicii ăștia ne omoară, în spitale și maternități. Interesantă psihologie are poporul român… Încep să cred că își merită soarta.

Iulian  MAREȘ  este jurnalist, lucrează la BRD și este, desigur, absolvent de „Carabella” târgovișteană…