Iarna e frig și nevoie de căldură, e sfârșitul anului, acoperirea naturii în alb, e un tărâm părăsit de păsările călătoare, e un tablou nedefinit atârnat pe peretele ficțional al timpului trecător, al vieții ce se scurge în voia sa. E IARNA… E anotimpul cel mult așteptat în care copiii încă mai cred în Moș Crăciun, iar adolescenții tânjesc după timpul mult apus când și ei credeau în Moș Crăciun și așteptau de cu seară, treji, gata să îl prindă în „flagrant” pe Moșu` și cadourile mult râvnite. Iarna e momentul în care toți ne facem timp pentru familie; e dorința de a bea un pahar de vin fiert cu prietenii, de a face cozonaci cu mama, de a viziona filme de Crăciun și de a face cadouri pline de semnificație. Cred că iarna e singurul anotimp în care simțim nevoia de afecțiune, din toate părțile, multă, multă, să fie…Vrem să facem lucruri care să ne facă fericiți, ne gândim de altfel și la fericirea celorlalți. În fiecare iarnă știm că tradițiile ar trebui să rămână aceleași, dar noi le schimbăm în fel și chip, păstrând doar un gust amar al anilor trecuți, când totul era altfel, era mai bine, mai puțin, dar mai bine.

Acum ne aruncăm banii pe mâncăruri fel de fel, facem curățenie „de la zero” cu o săptămână înainte, așteptăm colindătorii cărora trebuie să le dăm bani din ce în ce mai mulți, pentru ca dă bine, cumpăram multe artificii și dacă ne duce capul ne deschidem și o „afacere” cu petarde și le aruncăm după domnișoare în noaptea de Colindețe. Nu mai luăm covrigii pe care oamenii au dat bani, pentru ca suntem mari și e rușine, ne văd ceilalți și tot așa…  După toată această muncă, unii dintre noi se așază la masă, mănâncă un sfert din ce au pregătit și merg la somn. Unde e spiritul de sărbători? Nu vreau să ajungem în punctul în care o să sărbătorim toate acestea doar pentru că trebuie. Uneori ne mirăm de ce lucrurile sunt așa cum sunt. Noi suntem de vină. Nu știm să ne mai bucurăm de nimic, de absolut nimic. Mimăm, și mimăm bine, o fericire inexistentă.

De altfel, iarna este pentru unii anotimpul în care s-au născut, când au venit pe lume și au adus bucurie în sufletele părinților. E momentul în care se înfiripă cele mai frumoase relații, dar și momentul în care ne dorim să avem aproape pe cineva sau pe cel sau cea pe care l-am sau am pierdut-o pe drum. Iarna e iubire, e frig, dăruire și credință. Bucurați-vă de fiecare iarnă ca de ultima și iubiți mai mult in fiecare zi, împărțiți zâmbetele și nu uitați să faceți fapte bune! Împărțiți ceea ce aveți cu acei care nu au și și-ar dori!