18, infinit

10… 11… 12… Nimic schimbat, același zâmbet,  aceeași dorință ascunsă, aceeași plăcere și deschidere spre cunoaștere.

13… 14… Alte priorități,  alte ambiții,  altă atmosfera, altă abordare, alte cuvinte, alte nevoi, însă același zâmbet, puțin  mai timid, având aceeași încărcătură pozitivă.

15… 16… Spirit libertin, haos, visare, pasiune, putere, un strop de dragoste, curaj, despărțire, înțelegere, mânie,  inspirație, lacrimi, dezamăgiri,  succese, nesiguranță. Zâmbetul tot acolo, puțin mai impunător.

17… Confuzie, iubire, deznădejde,  stres, distracție,  tentații,  cumpătare,  negare, forță,  furie, îndârjire,  simplitate, reținere, greșeli,  iertare, respingere, durere… Zâmbetul e mai șters,  însă nu a dispărut.

18… Perseverență, complexitate, decizii, eleganță, tăcere,  ascultare, suport, răbdare,  nebuloasă, paradoxuri, frumusețe,  prietenie, filosofii, tinerețe…

Zâmbetul stă ascuns, s-a stins, nu mai este acolo. Chipul a rămas impasibil. Lipsit de expresie. Se teme. Se teme de ea însăși, de puterea gândurilor ei. Se teme de ceea ce nu cunoaște. Ochii ei privesc spre zare și nu mai reușesc să vadă, sa pătrundă,  să imagineze.. Se pierde printre cuvinte ce apasă greu, se pierde printre lacrimi, se pierde într-o lume imorală, superficială, lipsită de valori , ambiguă, confuză. Se pierde pe sine.

Ar vrea să cadă în visare,  să uite de persoana aceea care a ținut-o în brațe mințind-o că vrea să o ajute și care mai târziu a jignit-o de față cu 22 de alți tineri de vârstă ei. Ar vrea să uite de persoana care a privit-o în ochi făcând promisiuni pe care mai târziu le-a jucat în picioare cu zâmbetul pe buze. Ar vrea să uite de oamenii care au demoralizat-o și au lăsat-o să se lupte singură… Dar nu poate uita oamenii, acțiunile lor, clipele și experiențele avute… Sunt acolo, gravate în trecutul ei.

Viața merge mai departe, dar oare ea va putea merge vreodată mai departe ?

LARISA IOANA MILEA este elevă în clasa a XII-a, la Colegiul Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște…