Oricât am încerca, nu prea putem supraviețui multă vreme fără să mâncăm, să bem sau să ne odihnim; avem nevoie de aceste lucruri pentru a trăi normal și a ne desfășura activitățile de zi cu zi. Dar, interesant este că am observat că unii oameni, cu preponderență tinerii, ajung să aibă mai multă nevoie de telefon și de tehnologie decât de cele amintite mai sus. Păi cum ai putea să îți începi ziua fără să vezi ce s-a mai întâmplat în lipsa ta pe Facebook, Instagram sau mai știu eu ce? Poate mai ai de răspuns la vreo două întrebări hilare pe Ask.fm. Vorba aia, dispari cinci minute de pe Internet și când te întorci dai de cinci relații noi și o mulțime de bârfe care să te țină ocupat.
Putem filosofa mult, poate chiar prea mult asupra influenței dezvoltării tehnologiei în rândul tinerilor, și mai bine lăsăm asta pe seama psihologilor, sociologilor, in fine… ați prins ideea. Însă nu mă pot abține să nu vorbesc despre un fenomen care a luat prea mare amploare în ultima vreme: Selfie-ul. Când deschizi Facebook-ul e imposibil să nu te lovești de vreo două-trei la fiecare câteva minute. Rămâi „afiș” când vezi ce mai poate lumea să pună pe Internet. Mă gândesc dacă nu sunt eu cea cu concepții închise într-un sertar. Facem selfie-uri peste tot. Am văzut selfie în pat, în mașină, în baie, selfie la școală până obosim, selfie la cumpărături, selfie cu moaca noastră și mâncarea gata scoasă din cuptor, selfie cu împodobește, mamă, bradul! Selfie obligatoriu la mall și în vacanțe, selfie la câteva minute după ce ai născut, selfie când te cere de „soață”, selfie la nuntă… Mă întreb dacă nu a făcut cineva selfie și cu vreun mort? Selfie cu hainele tale scumpe și cadourile de la Moș Crăciun, că tot a trecut perioada, selfie cu prima zăpadă sau cu unghiile tale gata zugrăvite… Câteodată rămân șocată, am văzut selfie cu bietul Ghiță înjunghiat, dar și mai grav: am văzut selfie făcut lângă o vacă! De ce ți-ai face poză cu Joiana în șură, și apoi să-i mai pui și o descriere care să fie cireașa de pe tort? Mai bine am încerca să elucidăm misterele astea decât să o mai căutăm pe Elodia. De ce simți o nevoie atât de permanentă să vii cu ceva nou, ca să ai cât mai multe like-uri? Mindblow…. În ritmul ăsta, o să ajungem în scurtă vreme să facem selfie când ne spălăm pe dinți și când ne tăiem unghiile. Noi nu ne dăm seama de cât de dependenți devenim de unele lucruri fără să vrem. Cum se face că în 2013 cel mai utilizat cuvânt al dicționarului englez a fost „selfie”?
Dacă la examenul de bacalaureat s-ar da un subiect care să ne ceară să explicăm caracteristicile unui selfie, cu siguranță ar trece mult mai mulți elevi de acest examen. E foarte simplu: apare o față frumoasă și perfectă, cu un zâmbet larg, sprâncene ridicate etc., alteori se apelează la poziția „Duck face”, iar uneori arătăm oamenilor ce frumoși suntem noi când ne strâmbăm și ce mare e limba noastră… Îhhh!
Selfie-ul dă impresia că trăim într-o lume perfectă. Nu te-ai întrebat niciodată de ce nu face nimeni selfie și atunci când e nervos, supărat sau atunci când pe față nu există machiaj de poți să-l iei cu lingura? De ce nu facem selfie-uri în care să arătăm lumii cine suntem noi cu adevărat? E simplu, pentru noi, imaginea exterioară contează mult mai mult decât cea interioară. Când ești avid după atenția celor din jur și ai nevoie de ea ca să te simți bine cu propria-ți persoană, selfie-ul este cea mai bună soluție, arată lumii ceea ce tu vrei să arate: cât de perfect, bogat și fericit ești tu și ce frumoasă e viața ta. Păcat că nu dezvăluie și adevărul că în realitate ești un om singur, cu defecte și multe complexe, cu frustrări, un om care încearcă să se descurce cu existența lui.
Nu vreau să înțelegeți că selfie-ul e întotdeauna cât se poate de greșit. E un lucru plăcut și frumos dacă îl faci cu motivația corectă și când nu pune stăpânire pe tine. Dar atunci când telefonul tău conține sute de selfie-uri, atunci, îmi pare rău să o spun, dar psihologii spun că nu suntem prea sănătoși la mansardă, că avem câteva tulburări psihice…
Ce să facem, realitatea este dură cam întotdeauna!
LAURA ANDREEA STOICA este o domnișoară de CARABELLA (clasa a XI-a), energică, hotărâtă și visătoare…