Dacă n-aș mai putea să-mi fac aripi din vise și gânduri, ca să zbor tot mai sus când mi-e încătușată libertatea,

Și dacă seara n-aș mai putea privi  lupta luminii cu întunericul și dâra-i de sânge straniu ce-o lasă pe cerul în asfințit, ca să o pot simți apoi și-n mine,

Dacă urechile mele n-ar mai putea să   distingă rugăciunea  blândă a picurilor de ploaie de pe acoperiș de vacarmul furtunii dezlănțuite,

Și dacă dimineața mi s-ar fura clipa în care aerul fragil din mine se ia de mână cu aerul rece și proaspăt al pădurii, Continuă să citești →

Iubirea, ideal suprem al omenirii…cea care nu ține cont de statut social, de timp,  de spațiu, de  probleme. Cea care oferă viață din belșug,  cea care înalță și oferă frumusețe unui om.  Cu toții tânjim după iubire, iar această foame disperată după ea se reflectă în comportamentul nostru cotidian mai mult decât în orice altceva. Cu cât trece timpul, cu atât înțeleg mai bine că nu există oameni răi, vicleni, perfizi, mincinoși, ci doar oameni cu un gol mare în inima lor, care n-a fost niciodată umplut. E un mare handicap să n-ai pe nimeni care să te iubească. Continuă să citești →

A fi creștin nu înseamnă să nu gândești, să nu îți pui întrebări despre ce și cum crezi. A fi creștin nu înseamnă să te faci cât mai mic în societate, de teamă să nu ți se ceară părerea asupra subiectelor despre care tu ai o viziune separată de restul lumii. A fi creștin nu înseamnă să fi ortodox, catolic, protestant…căci creștin e cel ce trăiește pentru a iubi, nu cel care doar aderă la o religie.

A fi creștin înseamnă să încerci să le oferi celorlalți o surpriză în fiecare zi…e efectul de „gură-căscată”, nu de „gură-cască”. Ești elementul antiteză: în loc să urăşti-iubești, în loc să judeci-înțelegi, în loc să minți-spui adevărul, în loc să acuzi-ierți și puneți voi un foarte lung etc. Continuă să citești →

În  1873, Titu Maiorescu publică în „Revista  contemporană” un  articol ce urma să  devină  celebru,  numit „Studiu de patologie literară”. Pornind de la un experiment  realizat de Darwin prin care  omul de știință demonstra că la fel ca şi omul, celebra maimuță se arată  încântată să fumeze trabuc  sau să  se îmbete,  Maiorescu afirmă  că  există o beție extraordinară, specifică doar omului, pe care o numește  beție  de cuvinte. Continuă să citești →

Chiar așa… cu toate urările de bine care se rostesc la început de calendar, anul începe întotdeauna cu vreme rea.  De obicei ianuarie este luna în care românii au cei mai puțin bani în portofel, luna în care elevii se întorc pe frontul școlar și studenții dau piept cu sesiunea, luna cu drumuri înzăpezite și mașini aterizate în copaci și o readucere succesivă în amintirea noastră a incompetenței autorităților și a corupției înalților nobili și notabili ai Patriei România. Însă, din nefericire, acestea sunt cele mai mici probleme cu care se confruntă societatea. Continuă să citești →

Vine Crăciunul! Toată lumea vorbește despre portocale, cozonaci, curățenie, șorici, colindători, bradul împodobit, cheltuieli sezoniere. Copiii așteaptă nerăbdători să primească în dar alte lucruri de care nu au nevoie, femeile intră într-o stare de panică generală ca totul să fie  perfect în ultima săptămână din an și cu toții visăm acea zăpadă feerică în seara de Ajun, care bineînțeles, nu va apărea decât prin ianuarie. Și, ca întotdeauna, ne va prinde din nou Crăciunul ca pe niște zombii obosiți, nemulțumiți, sătui de stat în bucătărie și spălat vase după musafiri, în ciuda dorinței universale de a ceva mai bun, mai darnic, mai primitor. Deși trec din nou pe lângă locuințele împopoțonate cu zeci de luminițe, anul acesta  simt că spiritul Crăciunului nu mai este același ca atunci când eram copil. Continuă să citești →

Aroganța? Nu știu care e definiția din DEX, dar eu aș defini-o ca pe o chestie pe care am experimentat-o cu toții, pentru că întotdeauna s-a găsim cineva care, din perspectiva noastră, se află undeva sub nivelul nostru.  Nu știu dacă se poate spune despre un om că n-a fost niciodată în viața lui arogant…e o chestie pe care nu alegi să o primești, dar poți alege să o înlături. Nu alegi să o primești pentru că natura omului e prea păcătoasă pentru a nu face o reverență în fața acestui păcat atât de elegant și rafinat. Continuă să citești →

Orice tichie poate visa să se schimbe în tiară. Mi-a plăcut atât de mult această afirmație a lui Victor Hugo, încât i-am oferit un loc de cinste în agenda mea,pe prima pagină,  ca să o pot citi  ori de câte ori o deschid. E atrăgătoare pentru că e contrară mersului societății. E fascinantă pentru că își permite prea mult, susținând ideea că omul  mai poate visa. Unora li se poate părea o  mare prostie pentru că prea sună a povești pentru copii, iar noi ne-am învățat că ce e prea frumos nu poate fi adevărat. Continuă să citești →

            Cred că ultima piesă a lui Smiley a sunat frumos atât pentru urechilor mele, cât mai ales pentru gândurilor mele datorită ideilor simple și pozitive pe care ți le transmite prin radioul din mașină și îți schimbă starea de spirit când ești prins în trafic și ai tentația de a te enerva pentru a mia oară pe ziua de azi. Continuă să citești →