Îți mai amintești care a fost ultimul lucru pe care l-ai făcut fără a te gândi la ideea de a obține ceva în schimb? Sau o astfel de amintire e atât de îndepărtată încât a intrat undeva în subconștient și a rămas acolo pentru restul existenței tale, fără a mai vrea să se întoarcă la tine?

Și mie ce îmi iese dacă scriu articolul ăsta? Și mie ce îmi iese dacă fac lucrul x sau y? Societatea în care trăim încearcă să ne modeleze comportamentul și în funcție de această întrebare. Nouă trebuie să ne „iasă” neapărat și întotdeauna ceva, indiferent ce. O vorbă bună, o diplomă, niște bani, de preferat… Sunt multe ocazii în care ne ies doar ochii, dar, ca români, am învățat să ni-i băgăm singuri înapoi, ca să îi scoatem din nou, căci pe parcursul vieții ne tot scoatem ochii unii altora.

Am început să ne cam naștem cu toții mici afaceriști. Nu dorim să investim în nimic fără să scoatem și ceva profit la sfârșit. În cele mai bune cazuri, cum ne tot zice de un an întreg profu’ de economie, vrem să maximizăm profitul. Însă haideți să nu fim afaceriști și când vine vorba de relațiile dintre oameni! Cele mai valoroase lucruri nu au fost niciodată banii și nici nu au putut fi cumpărate. Dacă vei căuta tot timpul să câștigi ceva, ceva care să avantajeze poziția ta în societate, te vei trezi că ai îmbătrânit fără să ai nimic cu adevărat prețios. Concluzie: nu ar trebui să fim interesați să ne iasă ceva când vine vorba de umanitate.

Nu-i de mirare că trăim într-o junglă urbană, și din păcate și umană. Moare omul lângă tine pe stradă și tu te uiți la el, pentru că nu îți iese nimic dacă suni la 112. Autobuzele sunt pline de tineri care dorm pe scaune și de bătrâni care se uită la ei de sus, nu pentru că asta își doresc, ci pentru că nu au alternativă. Nici vorbă să te ajute cineva atâta timp cât nu are nimic de câștigat. Și aud iar și iar tineri care se plâng că nu găsesc nici măcar un prieten adevărat, care să nu caute avantajele unei relații. Oare de ce?…

Să-i arăți unei persoane care e la început de drum că ai încredere în ea, să-l sprijini pe cel care are nevoie de o mână de ajutor, să stai de vorbă cu cel care e nebăgat în seamă, să simți cu cel de lângă tine, astea sunt lucruri care valorează mai mult decât crezi. Și știi de ce? Pentru că ele nu pot fi nici impozitate și nici nu se vând și se cumpără prin supermarketuri. Cât despre partea economică, nu te mai întreba ce îți iese ție din toată afacerea asta. Nu îți iese nimic, pentru că nici nu te costă nimic să fii o încurajare, să fii un umăr pe care se varsă lacrimi, să fii zâmbetul de pe chipul șters al unui om.

Să nu uiți că în viață totul este o alegere și că fiecare alegere, fie ea cât de mică, are anumite consecințe. Omul și-o mai face și cu mâna lui din când în când, atunci când jonglează cu alegerile. Și să nu uiți nici că ce dai, aia primești. Nu te aștepta ca oamenii din jurul tău să fie întruchipări ale moralității și eticii, atâta vreme cât toată viața ți-ai dorit să obții profit și din aerul pe care îl respiri. Tu alegi dacă să fii egocentrist sau dacă să investești în alții, fără a aștepta nimic la schimb.

LAURA ANDREEA STOICA este elevă în clasa a XI-a E…