Mergeam zilele trecute pe stradă și zâmbeam. Obișnuiesc să zâmbesc chiar și atunci când nu am motive. Nu știu, poate e o formă de autoapărare.
Ei bine, da, zâmbeam și de data asta aveam motive. Zâmbeam pentru că era o zi mai drăguță decât ziua precedentă, zâmbeam pentru că în sfârșit vecinul meu nu mai alesese să îmi împărtășească mie și celorlalți oameni din apropiere gusturile sale „deosebite” în materie de muzică și pentru că luase hotărârea genială de a nu mai da curs dorinței arzătoare de a asculta niște manele „valoroase”. Chiar fusese o surpriză încântătoare,trebuie să recunosc.
Zâmbeam pentru liniștea serii ce trecuse, apoi zâmbeam pentru că mi-am amintit de vorbele frumoase ale unei persoane dragi. Și mai zâmbeam pentru că mi-a reapărut în minte imaginea unui tip drăguț care avea un trandafir în mână.
Da, zâmbeam din motive banale, aproape stupide, dar totuși zâmbeam. Nu alesesem să îmi parcurg drumul până la destinație încruntată, cu capul în pământ.
Și, totuși, de ce dacă zâmbeam, voiam ca și cei pe care îi întâlneam să facă același lucru? Cred că e un „sindrom” general. Dacă oferi ceva, vrei să primești același lucru în schimb. Nu? Ah, da, poate nu același lucru, dar oricum vrei o recompensă. Recunoașteți, am dreptate. Aveam senzația că ar fi fost normal ca și ceilalți să își descrețească frunțile și să fie mai veseli. Dar e deja un adevăr universal faptul că românii nu prea mai au motive să fie zâmbitori. Cine știe dacă nu voi ajunge și eu la fel, chiar dacă acum mi se pare o chestiune de domeniul fantasticului. Însă e îngrijorător.
Începem să uităm că există și o parte frumoasă a lucrurilor rele. Începem să devenim triști prin definiție. Ei bine, poate gândești că e o opinie nefondată și superficială, dar dacă ești nevoit să faci un calcul, tu câţi oameni ai văzut zâmbind azi? Sau mai mult decât atât, tu ai zâmbit azi?
Un lucru atât de mic ne poate schimba. Rețeta e simplă:.deschizi ochii larg, realizezi că ești norocos și zâmbești…
LEONTINA GRIGORESCU este elevă în clasa a XI-a, la Colegiuyl Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște…