Arhive etichetă: Leontina Grigorescu

Leontina GRIGORESCU – Acceptare

Leontina_GrigorescureLOVEution

Mâine este Valentine’s Day.  O încântare pentru cupluri.  Acum au ocazia să își demonstreze dragostea.  Știți,  în restul anului e interzis,  e aproape de prost gust.  Trebuie să așteptăm 14 februarie ca să avem liber la cadouri și flori.  Plus că e bine și pentru comercianți,  o ocazie să contribuim la creșterea cifrelor de afaceri ale florăriilor sau ale magazinelor care dețin orice tip de ciocolată.  Continuă să citești

Leontina GRIGORESCU – Acceptare

Leontina_GrigorescuCum trebuie să acceptăm ceva ce nu ne place? Cum ar trebui să reacţionăm în momentul în care aşteptările noastre nu sunt atinse? Ar fi mai bine, evident, să nu ne mai stabilim nişte etaloane pe care ceilalţi să le îndeplinească. Până la urmă, nimeni nu e obligat să acţioneze după cum ne dorim noi. Cel mai bine ar fi, probabil, să impunem imaginaţiei noastre nişte limite, şi prin urmare, nu ar mai există dezamăgirea atât de des întâlnită şi atât de enervantă. Continuă să citești

Leontina GRIGORESCU – Despre timp și București

Leontina_GrigorescuŞtiu că este prea devreme pentru a face o retrospectivă a anului 2016, dar până la urmă cine spune că trebuie să tragem concluzii asupra acţiunilor noastre de abia la sfârşitul unui an sau înainte de a împlini o nouă vârstă? Mai e puţin până în noiembrie şi faptul că în news-feed-ul fiecăruia dintre cu noi au apărut deja imagini şi filmuleţe cu şi despre Crăciun  mă face să mă gândesc că cineva, cumva şi-a propus să ne facă să le dăm dreptate celor care afirmă melancolic şi oarecum superior că „timpul nu mai are nicio valoare”. Continuă să citești

Leontina GRIGORESCU – Până când suntem copii?

Leontina_GrigorescuPână când suntem copii? Care este momentul tranziţiei noastre de la titulatura de copil la cea de adolescent, mai apoi la cea de adult și ulterior  la cea a individului matur? Mă gândesc deseori la procesul acesta complex și ciudat  prin intermediul căruia fiinţa umană se metamorfozează continuu, dar ȋn același timp rămâne reconoscibilă, păstrându-și trăsăturile definitorii, trăsături care ne fac să rămânem autentici, să nu ne pierdem prin mulţimea de figuri ce conturează ceea ce cu toţii numim “societate”. Cred că definiţia scurtă a ceea ce am scris anterior este echivalentă metodologiei care face posibilă transformarea unor pietre aparent banale ȋntr-unele preţioase, respectiv termenul “șlefuire”. Continuă să citești

Leontina GRIGORESCU – După 20 şi ceva de ani…

Leontina_Grigorescu

Vorbeam zilele trecute la ora de istorie despre comunism. Am analizat aproape toate aspectele regimului, trăgând concluzii pro și contra, accentuând, bineȋnţeles adevărul. Ceea ce a rămas viu imediat după terminarea celor 50 de minute de incursiune ȋn trecut au fost supusele unei personalităţi istorice, la puţin timp după ce regimul s-a prăbușit, respectiv că României ȋi va lua mai bine de 20 de ani pentru a reuși tranzitarea la democraţie. De ce oare atunci toată lumea l-a blamat? De ce părea atât de imposibil? Poate era de vină spiritul revoluţionar, entuziasmul schimbării, dorinţa exacerbată de a te opune ideii conform căreia „nici acum nu va fi mai bine”. Continuă să citești

Leontina GRIGORESCU- Scenariu de film (I)

Leontina_GrigorescuSe apropie un nou sfârșit și îmi dau seama că a mai rămas foarte puțin până atunci. Cum? Cu toții cred că simțim mai acut tot ce ni se întâmplă atunci când se apropie o despărțire de ceva, de cineva, de orice. Realizez că sunt pe ultima sută de metri pentru că în apropiere de orice sfârșit, culmea, încep să fac statistici, să îmi reamintesc lucruri, să construiesc o artilerie de amintiri ce va atenua ruptura. Continuă să citești

Leontina GRIGORESCU – Aproximativ

Leontina_GrigorescuPe fundal se aude Holograf cântând „Ochii tăi”. Ce subiect s-ar potrivi atmosferei? Nu mai contează, a început publicitatea. Vorba aia, când ți-e lumea mai dragă, atunci se întâmplă ceva care să îți dea peste cap planurile. Așa și cu radioul, când dă Dumnezeu să se mai difuzeze o melodie mai decenta și nu o manea actualizată, atunci trebuie să cobori din mașină sau să închizi aparatul. Prin urmare, cum o dai, cum o întorci, tot nu iese bine. Ca în majoritatea domeniilor, de altfel. Ca în viață. Fiecare își face planuri, chiar nu cred că cineva nu s-a imaginat niciodată într-o anumită ipostază. Facem aproximări. La vârsta x, deja trebuie să avem îndeplinite câteva obiective. Peste un interval de timp apare altceva ce ne atrage atenția, ceva mai impozant, ceva ce ne face să nu mai realizăm că în drumul spre atingerea lui am bifat un țel propus cu mult timp înainte. Și așa mai departe. Adăugăm pe lista de dorințe în continuu, dar cred că uităm să mai și tăiem ceea ce am acumulat. Și tot nemulțumiți suntem pentru că nu am obținut cel mai râvnit gând, și cel mai recent în cel mai scurt timp posibil. Continuă să citești

Leontina GRIGORESCU – Sedimente

Leontina_Grigorescu

E decembrie deja. Niciodată până acum nu am simți așa de puternic „că timpul zboară”. Oare îi e bine? După ce trece prin existența fiecărui om unde se duce? Unde îl poartă aripile atât de grăbite? Poate ajunge în același loc cu diminețile luminoase și cu visele frumoase din miezul nopților. Trec toate… E o lume a clepsidrelor. Imediat ce închei ceva, nisipul începe să se scurgă în defavoarea ta. Alergi, faci slalom printre obstacolele banale și treci mai departe. Însă, cele ce nu pot fi ocolite sunt urmele alertei în care trăim. Urme ce mult prea des se transform în cicatrici vizibile. Continuă să citești

Leontina GRIGORESCU – Analiză arogantă

Leontina_GrigorescuAroganță, aroganță, aroganță… Oare ce termeni am putea folosi pentru a descrie acest factor care influențează așa de mult relațiile interumane? Cunoști o persoană care face parte din categoria amintită? Cred că ar fi o chestiune abstractă să afirmi că ești străin de existența indivizilor aroganți. E imposibil, lumea e plină, probabil oamenii ăștia vor invada și celelalte planete din Univers. De ce? Pentru că dețin prea mult „swag” pentru Terra. Continuă să citești

Leontina GRIGORESCU – Cum vrei tu

Leontina_GrigorescuE ziua ȋn care… Nu vreau să fiu o oarecare, (chiar nu cred că cineva ȋși dorește cu adevărat să fie) așa cum susține de ceva vreme „Zâmbărețul” din muzica românească, ci azi o să ȋncerc să scriu despre ceva ce interesează pe toată lumea ȋn ultimii ani, mai exact de când a ȋncetat să mai fie ceva chiar atât de normal. Mda, mă gândesc la fericire.

Săptămâna ce tocmai a trecut m-a făcut să mă gândesc la cauzele care determină această stare de spirit atât de râvnită, dar și atât de greu de obținut. Vine din interior? Serios? Poate că ȋntr-adevăr ăsta e răspunsul, dar să fim sinceri, chiar suntem convinși de asta? Continuă să citești