Când a trecut timpul? Când, cum și cine a făcut ca anii să treacă de la slow motion la un ritm alert?

În ce moment al existenței noastre am încetat să fim copii și astfel să ajungem în stadiul în care lucrurile pe care le iubeam acum doisprezece ani să ni se pară acum plictisitoare? Oare e normal? Dacă trebuie să privim în urmă, să facem o recenzie, suntem mulțumiți de ce am făcut? Oare am luat cele mai bune hotărâri? Nimeni nu spune că e ușor să pui punct și să o iei de la capăt, dar uneori poate e necesar. Chiar și atunci când eram mici se dovedea destul de complicat să hotărăști cum trebuia încheiat un rând de liniuțe și bastonașe. Însă, actualmente, când aceste simboluri au fost înlocuite de sentimente și amintiri care fac și mai grea decizia, ce rămâne de făcut? Ei bine, cred că tot ce putem face este să rememorăm tot ce s-a întâmplat și să ne dăm șansa să fim noi înșine, de data aceasta personajele principale ale filmului. Ordonăm evenimentele după importanța lor, iar oamenii după iubire. Da, după iubire. Îi așezăm în ierarhie după cantitatea de iubire pe care ne-au oferit-o și după modul în care ei ne-au făcut să îi iubim. Să-i excludem pe cei din categoria „la bine și la foarte bine”.

Genul ăsta de indivizi nu au cum să modifice într-o manieră pozitivă decursul următorilor ani. Ei sunt doar persoanele care ne susțin și ne încurajează atunci când ne aflăm pe cele mai înalte culmi ale succesului. „Să fii rațional și să știi ce e mai bine pentru tine!” În funcție de acest aspect să luăm decizii. De ce? Pentru că, la urma urmelor, când se va lăsa liniștea, vom rămâne noi singuri, noi cu noi înșine și va trebui să ne acceptăm așa cum am fost modelați de timp. Până la final, cu toții vom deveni produsul mediului din care provenim, deci este alegerea noastră ce și cum vom sfârși.

Vremea trece și e posibil să rămânem undeva în urmă, suspendați în amintiri și regrete care nu ne vor lăsa să evoluăm. Asta în cazul în care nu vom avea curajul să curmăm influența negativă asupra noastră. Uneori e bine să fii radical. Uneori e bine să pui punct. Uneori e chiar benefic să uiți și să privești spre viitor. Să simți din nou că ești copil și că mai ai mult timp de petrecut printre jucării. Câteodată e bine să iei o pauză și doar să trăiești, să lași de o parte problemele „de oameni mari” și să te simți liber. Uneori e frumos să scrii ceva de final, de un final temporar, poate. Uneori e bine doar să scrii și să trăiești.

LEONTINA GRIGORESCU este elevă în clasa a XI-a (E), la Carabella târgovișteană…