2015. Ei bine, cam asta a fost cu anul 2014! Au trecut­ Crǎciunul şi Revelionul. Perioada a fost excelentǎ, în special pentru comercianţi. Şi în anul ce tocmai s-a încheiat şi-au mǎrit conturile datoritǎ reuşitei lor de a vinde Crǎciunul. Cam aşa e… Despre ce vorbim? Naşterea Domnului? Parcǎ Moş Crǎciun sunǎ mai interesant.

Cine s-a mai gândit la adevǎrata valoare a evenimentului, când rafturile supermarket-urilor erau pline de bunǎtǎţi la „promoţie”? Unde e liniştea sufleteascǎ şi unde e cina în familie? Hmm… Parcǎ ar fi fost urât sǎ rǎmânǎ cluburile goale. Cât despre partea sentimentalǎ, a avut grijǎ Moşul sǎ lase sub brad un cadou „consistent”, demn de afişat pe site-urile de socializare, care sǎ alunge gândurile astea „siropoase”.

Şi bradul? A trebuit sǎ fie cât mai mare, mai bogat, mai solid, mai pompos. Ce conteazǎ cǎ rǎmânem fǎrǎ pǎduri? Noi vrem sǎ­-i simţim mirosul cât mai real. Totuşi, poate ar fi mai bine sǎ renunţǎm sǎ le cumpǎrǎm copiilor locuri unde sǎ fie aşezate cadourile şi sǎ le dǎruim rezerve de aer.

Masa a fost îmbelşugatǎ, plinǎ de delicatese şi de preparate cât mai deosebite. Tradiţional e deja demodat. Cert e cǎ nu ne-am mulţumit cu puţin, trebuia sǎ se confirme încǎ odatǎ lozinca „e bine sǎ fie”. Am cumpǎrat tot ce se putea cumpǎra pentru cǎ reclamele erau mult prea tentante. Am fost invadaţi timp de o lunǎ cu spoturi publicitare în „spiritul” Crǎciunului. Peisajul era cu adevǎrat „mirific”: panouri peste panouri, bannere colorate ce au împodobit oraşele, îndemnându-ne sǎ fim darnici şi bineînţeles sǎ achiziţionǎm cadourile pe care le ilustrau.

Nici mǎcar zǎpadǎ nu a fost, nu cred cǎ meritam asta. Şi a fost agitaţie, gǎlǎgie. Am avut cinci zile de pauzǎ. A urmat Revelionul. Planuri peste planuri, statusuri diverse despre anul 2014. Ce sǎ mai? Toatǎ lumea era gata sǎ spunǎ: „La revedere,2014! Punct şi de la capǎt!”. A curs şampanie, iar cerul a fost aprins de stele artificiale.

Prima zi a lui 2015 a fost asaltatǎ de ştiri despre cum s-a petrecut prin lume, despre victimele alcoolului şi de nelipsitele previziuni astrologice. Bǎnuiesc cǎ majoritatea dintre noi şi­-ar fi dorit sǎ fie în semnul taurului anul acesta, asta doar în cazul în care mǎcar 70% din supoziţii ar fi reale. Ni s-au vândut şi acum sfaturi, oferte, speranţe… Poate roşul cerut imperativ sǎ fie purtat la trecerea dintre ani, la fel ca şi obiectul nou, vor ajuta cu ceva în noul an.

Agitaţia a început sǎ se diminueze treptat, iar fiecare revine la cotidian. Au trecut zilele mult aşteptate. A trecut perioada în care trebuia sǎ fim mai buni. Ce ne mai rǎmâne de fǎcut? Ce mai aşteptǎm? S-au mai scurs 365 de zile din vieţile noastre. Se pare cǎ 2014 a lǎsat în urma lui amintiri şi lecţii. Însǎ, succesorul sǎu va fi anul infinitului. Cel puţin aşa se preconizeazǎ din punctul de vedere matematic. Sǎ sperǎm cǎ nu vom mai permite sǎ ni se vândǎ cantitǎţi de infinit frumos ambalate. Sper ca anul acesta sǎ fim adevǎraţi, sǎ îndrǎznim sǎ fim optimişti şi liberi! Dar mai bine aşteptǎm faptele, decât sǎ ne entuziasmǎm cu ipoteze.

“Seeing is more than beliving, and trusting is more than hoping.”   2015, sǎ te vedem de ce eşti în stare!

LEONTINA GRIGORESCU este elevă în clasa a XI-a, la Colegiul Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște…