O DECIZIE TRISTĂ – …, dar corectă a cineastului Thomas Ciulei…
Comunicat de presă
28.09.2015
Decizie referitoare la difuzarea filmelor lui Liviu Ciulei și Thomas Ciulei
Începând cu data de 19.10.2015, am decis să nu mai acord drepturi de difuzare/proiecție publică pentru filmele tatălui meu, Liviu Ciulei, precum și pentru filmele mele, pe teritoriul României. Excepții vor face proiecțiile în instituțiile de învățământ. Am fost nevoit să ajung la această măsură extremă în urma atitudinii destructive ale Centrului Național al Cinematografiei legate de restaurarea filmelor lui Liviu Ciulei, și a tratamentului discriminatoriu și destructiv legat de producțiile mele. Câteva detalii:
- Liviu Ciulei
În 2008, Liviu Ciulei a declarat că, în cazul unei restaurări a filmului “Pădurea Spânzuraților”, își dorește ca aceasta să fie făcută “la cele mai înalte exigențe”. Aceasta șansă s-a ivit chiar în 2008, când Fundația World Cinema Foundation, înființată de Martin Scorsese, a dorit să ofere un proiect de restaurare a Pădurii Spânzuraților, în valoare de peste 200.000 Euro. Dezinteresul Centrului Național al Cinematografiei pentru găsirea soluțiilor de a susține această lăudabilă inițiativă pe plan intern a dus la retragerea ofertei făcută de World Cinema Foundation, pierzându-se astfel o șansă uriașă de a resuscita un film al cărui suport original, pelicula, începe să-și atingă durata maximă de viață. O soartă identică l-a avut și filmul “Valurile Dunării”, a cărui restaurare finanțată de către Groupama Group, în 2010, s-a lovit de aceeași indiferență din partea CNC. Prin acest comportament, Centrul Național al Cinematografiei încalcă grav obiectivele formulate în Art. 2F din legea cinematografiei și anume: “protejarea, dezvoltarea, și punerea în valoare a patrimoniului cinematografiei naționale.” - Thomas Ciulei
În perioada 2010-2013 am produs două filme de lung metraj, “Matei Copil Miner”, regia Alexandra Gulea, și “2+2” în regia mea. O parte din finanțarea acestor filme era asigurată de către Televiziunea Română, care, în urma dificultăților financiare, nu și-a onorat la timp obligațiile asumate prin contract, lucru care a dus la depășirea perioadei contractuale de predare a filmelor la CNC de către firma producătoare Europolis Film.
Menționez că SRTV are obligația de a finanța pelicule românești, conform legii Cinematografiei. În loc ca CNC să acorde cazului circumstanțe atenuante, cum a procedat cu multe alte producții ( fiind vorba de un producător care a întâmpinat dificultăți în execuția financiară a unui film, fără vina acestuia, și care a făcut tot posibilul să ducă filmul la bun sfârșit), a luat în schimb decizia de a mă da ca producător în judecată pentru restituirea sumelor de credit în valoare de 2.045.880 RON, plus penalizări, și totodată de a bloca plata ultimelor tranșe de finanțare în valoare de 227.320 RON
Consider atitudinea Centrului Național al Cinematografiei discriminatorie, destructivă și în contradicție cu obiectivele formulate în legea Cinematografiei: “dezvoltarea industriei filmului din România”, și “încurajarea inițiativei private în domeniile creației, finanțării și producției (…) filmelor românești sau celor realizate cu participare românească” (ART 2 a, b.).
Menționez că aș fi dorit să nu fiu nevoit să iau această decizie și îmi cer scuze tuturor celor care doresc și nu vor avea posibilitatea să vadă aceste filme în viitor!
Thomas Ciulei
DOI GENERALI: PACEPA ȘI GEOANĂ… – Sigur, sunt patru, dar importanți sunt al doilea de la stânga, cu ochelari, Pacepa, și al patrulea, Geoană. Păcat că nu este poza color, să fi văzut la ce armă a fost tatăl președintelui de o noapte. Oricum, poza e de dinainte de 1978, când a fugit Pacepa. Mulțumesc lui Dan Stancu pentru fotografie…
LA IAȘI, REÎNTOARCEREA TEILOR ! – Prins cu Munchenul și conferința, n-am apucat să semnalez replantarea teilor. Scorul la consultarea populară, că referendum nu l-aș putea numi, a fost zdrobitor – peste 13.300 din cei 14. 500 de cetățeni consultați s-au pronunțat în favoarea replantării. Am totuși o nelămurire – de ce a fost nevoie de această consultare, câtă vreme la tăierea lor, edilii au procedat ca furii, în fapt de noapte, fără vreo consultare cetățenească?
AM CITIT … – Soeren Kern, Gatestone Institut – Despre asasinarea dreptului la proprietate in Germania… Cum se vede, problema migranților naște puzderie de alte probleme, unele unde nici măcar nu te-ai gândi! Iacă, vorba lui Ilitch, proprietatea privată este un moft!
SPRE ELIBERAREA DE SERVITUTEA MUNCII – Acum câteva luni, postam un articol despre desființarea obligativității muncii în Finlanda – cine vrea să muncească muncește pentru un salariu, cine nu primește o indemnizație suficientă unui trai decent. Nu umanismul abstract i-a condus pe finlandezi la această soluție – șomajul costă mai mult, și economic, și psihologic, și social. Acum ne vine vestea că Suedia trece la ziua de muncă de 6 ore, deci 30 de ore pe săptămână ( 5 zile lucrătoare). Și de această dată, calculul economic arată că nu vor pierderi. Pe deasupra, studiile arată că riscurile de atacuri cerebrale și cardiace la cei care muncesc 8 ore zilnic sunt considerabil mai ridicate față de cei care lucrează numai 6 ore. De unde se vede că obligativitatea muncii după standardul modern – 8 ore muncă + 8 ore somn + 8 ore timp de voie – nu eliberează omul, ci îl epuizează și ucide mai repede! Nu e așa greu de înțeles, totuși! Majoritatea muncilor în societățile moderne sunt repetitive și plicticoase, cine are noroc de munci botezate creative sunt oameni fericiți – nu doar cercetători, ci și artiști, scriitori etc… Obligația muncii e una, pasiunea pentru o activitate cu totul altceva!
POATE FI CONCEPUTĂ O IMIGRAȚIE FERICITĂ? – Yves-Marie Laulan: „Nu există o imigrație fericită, nici la plecare, nici la sosire. O emigrație, mai ales când este vorba despre cifre ridicate, produce efecte traumatizante în țările de plecare (…) În țările de sosire, intrarea în masă a unor elemente străine prin origine, limbă, obiceiuri, odată trecut primul val de emoție, nu poate să nu provoace reacții de rezervă, apoi de ostilitate. Este exact ce se produce acum în Europa unde frontierele se închid una după alta, în fața sosirii unui val de indezirabili.”
5 OCTOMBRIE – Ziua Mondiala a Educației… E bine că există o asemenea zi, dacă ar exista și condiții mai bune pentru această activitate, iar în multe locuri din lume educație pur și simplu, ar fi chiar foarte bine! Cu cât un om este mai bine educat, cu atât este mai greu manipulabil. Asta, dincolo de șansele de împlinire personală și profesională. Dacă fac o socoteală, din 1976, când am terminat facultatea, am lucrat aproape 40 de ani în educație, ca psiholog terapeut, profesor de logică și psihologie, cercetător al educației, profesor universitar. Chiar și când am condus județul, reviste, ziare, edituri, mi-am făcut și meseria de profesor… O viață…
AFACEREA MERGE MAI DEPARTE! – Cu tot respectul pentru viața și încercările parcurse de părintele Arsenie Boca, constat că oameni lacomi și fără credință, clerici sau laici, îi folosesc numele și imaginea pentru una din cele mai dezgustătoare și profitabile afaceri din câte s-au clădit, din 1990, pe substrat religios. Cărți reale sau apocrife umplu tarabele, ba chiar și rafturile librăriilor, iconițe cu chipul său, deși nu știu să fi fost consacrat sfânt – dar poate e scăparea mea! – se vând în toată țara, pe toți stâlpii și panourile de afișaj din orașe se anunță pelerinaje la mormântul său. Mă tem că părintele se răsucește în mormânt văzând câți ochi ai dracului culeg întreprinzătorii în numele său, dar pentru buzunarele lor. Poate sunt și dintre cei care doresc să-l întâlnească mai repede pe părinte… Până la urmă, e normal ca pe lângă cea mai mare și rentabilă corporație din România, BOR, să puiască atâtea alte afaceri bănoase…
INTELECTUALUL TREBUIE SĂ RENUNȚE? – Este o întrebare pusă de jurnalistul de la Le Point in interviul luat cu prilejul apariției celei mai recente cărți a scriitorului Regis Debray – „Madame H”, unde H vine de la Histoire -; iată și răspunsul: „Să renunțe la înțelegerea lumii reale? Cu siguranță, nu. Să încercăm s-o privim în față, fără prejudecăți, fără tremolo-uri și fără wishfull thinking. Și fără să ne aducem mutra în centrul tabloului. Problema este cum să faci să se știe ce-ai aflat. Sub o ploaie de imagini, cuvintele patinează. Dacă un spirit de calitate vrea să aibă influență asupra contemporanilor săi – și acest proiect îl definește pe intelectual -, e mai bine pentru el să se facă văzut decât să fie citit. Să părăsească stiloul și să se așeze în fața camerei. Videosfera a schimbate datele. Pentru a supraviețui, intelectualul trebuie să devină vedetă mediatică. E destul de umilitor!” Probabil, toți intelectualii, mai mult sau mai puțin publici, știu sau simt acest lucru, din acest motiv merg la emisiuni de televiziune, își deschid pagini pe FB, își construiesc site-uri sau bloguri, se lasă fotografiați de presă etc… Tot e bine dacă nu lasă de tot stiloul din mână!
CRIZA SIRIANĂ – Va începe al treilea război mondial? În ciuda afirmațiilor alarmiste, Eric Danon, diplomat, director general al „Consiliului Superior de Formare și Cercetare Strategică” (CSFRS), instituție în subordinea premierului Franței, crede că NU. Ceea ce ne protejează este ceea ce ne-a protejat și în vremea războiului rece, echilibrul terorii… Sper că omul are dreptate!
BANCUL ANULUI – Proaspăt sosit din Canada! Un domn, revine din Canada după 30 de ani în orașul natal, Vatra Dornei. Acolo dă de un restaurant nou. Intră omul și se așază la masă. Vine chelnerul și-i dă meniul… Omul refuză politicos meniul, ia lingura din dreapta sa și începe să o miroase. După două minute zice:
– Simt că aveți ciorbă de burta, ciorbă de perișoare, ciorbă de fasole și supă de tăiței, iar specialitatea casei este ciorba de burtă.
Chelnerul rămâne perplex.
– Da’ de unde știi domnule?.
– Se simte pe lingură miros mai puternic de ciorbă de burtă, de-aia se servește mai des, rezultă că e specialitatea voastră. Aș dori o porție…
Urmează felul doi, chelnerul dă să-i zică omului ce poate alege, dar acesta din nou îl oprește și ia furculița și o miroase. După două minute zice:
– Serviți antricot de porc, friptură de pui la rotisor și sărmăluțe, dar specialitatea dumneavoastră sunt mici cu muștar…
Chelnerul din nou perplex, merge la bucătărie ia o linguriță, o cheamă pe doamna Lenuța, bătrâna bucătăreasă și-i bagă lingurița în chiloți.
Revine cu lingurița la masă și îl întreabă pe client:
– Hai să vedem domnule, daca știi și ce desert avem.
Clientul ia lingurița, nu o miroase nici cinci secunde și strigă:
– Cum? Lenuța încă mai lucrează aici?
LIVIU ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…