1.Horia Pătrașcu – De ce nu sînt de acord cu moartea

Titlul poate înșela puțin. Nu de moartea în sine este vorba – cu care cred că nimeni nu e de acord, dar se împacă cu gîndul! – ci despre eutanasie. Autorul este împotriva acestei proceduri de a ieși din viață, dar în același timp, enumeră argumentele adepților, pe care, de bună seamă, le respinge. Sînt totuși cîteva probleme lăsate pe dinafară – în condițiile în care eutanasia este permisă într-un număr foarte mic de țări, practic este o procedură accesibilă numai elitelor, oamenilor cu bani, săracii n-ar putea apela, în disperare de cauza, numai la clasica sinucidere. În afara de asta, din aceleași motive de legalitate, majoritatea indivizilor nu au cum să aleagă… Dacă eu sînt pentru sau contra eutanasiei? În acest moment, cînd sînt încă în bună formă, desigur că sînt împotrivă, dar habar nu am cum aș reacționa în condițiile unei suferințe îndelungate și degradante… Important mi se pare acum că problema este în sfîrșit dezbătută și la noi.

2. Mircea Dinescu – Cimitir cu fusta verde

Mircea Dinescu publică iarăși un frumos poem pe prima pagină din Cațavencii. Cred tot mai mult că poetul pregătește apariția unui nou volum. Din toamnă încoace, am citit în același loc cel puțin 20 – 25 de poeme noi și am preluat măcar vreo 10… Îmi place politica editorială a celei mai puternice publicații de umor și satiră de la noi de a publica, chiar frecvent, poezii la rubrica editorial…

Îți amintești lăcusta ce ți-a sărit pe fustă,
pe fusta ta cea verde amirosind a pustă,
cînd i-ai șoptit ironic: Ți-e foame? Ia și gustă!

Te-aș fi mîncat eu însumi, flămînd, ca pe o pîine,
ți-aș fi înfipt în coapsă colți fioroși de cîine,
dar mi-ai șoptit ironic: Nu astăzi! Poate mîine…

Iar mîinele acela n-a mai sosit vreodată,
te-am căutat zadarnic în orice trup de fată,
săpînd cu-nverșunare de ocnă la lopată.

Și-acum îmi ieși în cale subit pe o alee
și răsucești în mine aceeași tandră cheie
și porți tot fusta verde de tînără femeie.

Dar ca s-ajung la tine mi-ar trebui probabil
o aprobare scrisă de-un tenebros contabil
să sap iarba crescută în patul tău arabil.

3.Varșovia, 100.000 de manifestanți

La Varșovia aproape 100.000 de polonezi au luat parte la Marșul Libertății/ Marszu Wolnosci, organizat de partidul de opoziție Platforma Civică, care, pentru prima oară în ultimii mai mult de trei ani a trecut pe primul loc în sondajele de opinie… Poate scapă și polonezii de sinistrul regim de astăzi. Sigur, de-narcotizarea societății poloneze a început acum mai bine de un an, odată cu mișcările femeilor împotriva proiectului celei mai aberante legi contra avortului, cu apariția Comitetelor pentru Apărarea Constituției și protestelor împotriva abuzurilor de natură constituțională etc, dar este prima oară de vreo patru ani cînd liberalii conduc în sondaje, în dauna populiștilor la putere…

4. „Călătoria” de Lili Crăciun în ediție spaniolă

Acum vreun an și cîteva luni, am participat la lansarea primei ediții a romanului non-ficțional dedicat de Lili Crăciun dramei provocate în faza finală a comunismului de celebra politică natalistă declanșată de Ceaușescu prin decretul din 1966. Pînă la sfîrșitul regimului zeci de mii de femei au murit, au fost mutilate și/ sau arestate, Între timp, a apărut și a doua ediție românească, romanul fiind bine primit de critică și de comentatorii fenomenului literar. Dar o veste poate și mai bună este apariția recentă as ediției spaniole – Descalza entre cristales rotos de espeja. Sus, coperta ediției spaniole, iar jos a celei de-a doua ediții românești.

LIVIU ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…