Când pleacă toamna  –  Lasă-mă să mă satur de tine!  Să mă scufund adânc în frumuseţea ta. Şi să uit pentru totdeauna de mine… de ei… Să sorb cu nesaţ din nectarul de preţ, ce sufletelor frumoase e hărăzit… Lasă-mă să mă acopăr cu tine! În mii de culori şi nuanţe să ard, lent, priviri și să pierd chiar şi ideea fricii de mine… de ei… Răutăcioase gânduri, porniri nesăbuite să  scutur, de mohorâtul  din ele… Lasă-mă să mă-ndulcesc de tine! Să fiu eu asfinţitul din miere plăsmuit… și-n întuneric  să-nchid dorinţa de mine… de ei… Aripa ce sfâşie văzduhul, plecând,  încheie însă abrupt,  prea-grăbitul sfârşit….

Început de Noiembrie  –  Mă cuprinde un dor adânc de ei, atunci când pământul miroase a umed şi-a frunze fără viaţă. Îmi trec prin minte toţi, un şir lung de chipuri fără trăsături clare, nişte umbre cu nume recitate doar în bătaia flăcărilor de lumânări. Se-ntâmplă cu rost aceasta, căci din nou se apropie „ziua” lor, când în mod inconştient îi chemăm pe la noi, la un colac şi-un suc: să ne mai „vorbească” de lipsurile lor; să le mai povestim de cele ale noastre. Frânturi de poveşti trăite odată, ne întorc în urmă, prin anii călătoriei noastre aici. Se întâmplă, aud, ca „întâlnirile” să capete tot mai mult sens, când neaua se aşterne…

MARIANA OPREA STATE este absolventă de istorie și filosofie, consilier la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale și vecină cu serele de flori ale Târgoviștei…