Să mă prezint… Mă numesc Gheorghe Oana-Cristina, am șaisprezece ani și mă aflu într-una din clasele de filologie ale Colegiului Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște. Îmi doresc mult ca fiecare cititor să poată medita și să fie încurajat după ce va fi parcurs aceste rânduri.
Viața la liceu, pentru mine, personal, este o provocare de a fi diferit și de a-mi păstra o deplină încredere în Cel care m-a creat, care Și-a arătat bunătatea față de mine în toți anii de până acum. Această etapă a vieții este nespus de frumoasă, dacă adolescentul „luptă” pentru valorile lui și învață să fie curajos înfruntând curentul „anturajelor” din liceu. Astfel, zilnic am vrut să discern binele de rău și să mă opun dorințelor mele egoiste; nu am ascuns adevărul, ci l-am spus; am învățat să-mi câștig prieteni arătând dragoste și dăruind fără a aștepta ceva în schimb. Pentru mine, o persoana curajoasă este cea care rezistă „valului” de rebeliune, aroganță, egoism, minciună, plăceri, nemulțumire, popularitate, vicii și multe altele.. spunând „nu” și păstrând respectul, bunătatea și dragostea necondiționată. Acesta este țelul meu, ceea ce caut pentru viața mea.
Poate veți spune că „sunt depășite” aceste gânduri, dar teama de Dumnezeu m-a depărtat de ce este rău și m-a ferit de cursele întinse astăzi tinerilor. De asemenea, poate vă veți gândi că „nu știu să mă bucur” sau „cum să mă distrez”, dar vă spun că am văzut cum ascultarea înaintea Lui este răsplătită cu pace continuă, multe bucurii, prieteni adevărați și în mod special, împlinirea sufletului meu.
Vreau să scriu puțin și despre profesorii mei. Recunosc că îmi sunt un ajutor și mă pregătesc pentru ziua când voi lăsa băncile școlii în urmă. Știu că „mi-au pus bazele” multor informații care îmi sunt de folos în formarea mea profesionala. Caut să păstrez o relație bună cu ei și știu că peste câțiva ani munca și perseverența lor vor da roade, când mă voi întoarce recunoscătoare pentru tot cea ce fac în prezent pentru mine, în calitate de elev.
Îi am în inima mea pe toți colegii din clasă, îmi doresc să le fiu de ajutor, chiar dacă nu știu exact cum, voi mai încerca, în ceea ce mă privește. Mereu vor fi persoane care să respingă noua mea viață, dar știu că așa voi deveni mai răbdătoare și este spre binele meu.
Tot ce semăn acum voi culege mai târziu. Îmi doresc să culeg un caracter șlefuit, o inimă iubitoare și deschisă, o conștiință trează, un viitor și o nădejde vie. Trăiesc o perioadă frumoasă a vieții și chiar dacă drumul pe care umblu nu este ușor, sunt sigură că destinul meu pus în mâinile unui Dumnezeu viu este în siguranță. Cu El trăiesc o tinerețe frumoasă.
Liceul, pentru mine, este o provocare. Aici mă formez, mă lupt pentru a deveni o fată curajoasă și nu în ultimul rând, este locul în care studiez. Am lăsat aici câteva din cugetările mele, o sclipire din viața mea de elev cu dorința sinceră să fie de folos oricui le citește…
OANA CRISTINA GHEORGHE este, cum scrie, elevă în clasa a XI-a E, filologie. La „CARABELLA”, desigur…