Octavian SOVIANY – Cinci poeme…

 

Octavian_Soviany_2  1. nud

Ești goală
și veioza se
întunecă.

Disperarea mea
îți
mușcă genunchii
ca o căţea.

Iar sexul tău spune:
Nu mă atinge!

 

  1. nud

Flacăra vie a
corpului tău
îmi
pârjoleşte retinele
Strânge-mă
tare în brațe.
Mi-e frică.
Dragostea noastră
ajunge
atât de aproape de
de stele!
Cum să
fac
din tine
femeia mea?

 

  1. nud

Îți privesc
trupul gol
cu ochi lacomi
de tigru.

Mă spăl dimineața
pe față
cu aerul tare
dintre coapsele tale

Nu mă lăsa
să intru în tine
decât atunci
când sângele meu
și sângele tău
vor avea
exact aceeași nuanță
de roșu.

 

  1. femeie

Noapte de
noapte
ne creăm
unul pe
altul din carne,
din haos,
din întuneric
și vânt.
Mi-e tatuat
cerul gurii
cu
cuvintele
tale.
Respirația ta
Îmi umflă plămânii
ca pe niște
pânze vechi de
corabie.
Te sărut pe
clavicule,
circul prin oasele tale
ca aerul
prin nişte
tuburi de orgă.
Îți privesc sexul
ca pe o floare
de carne și întuneric.
Și când se
crapă de ziuă
ce dulce e
somnul
în
uterul tău!

 

  1. apropiere

Te sărut pe obraz
ca pe-o fetiţă
dintr-o poveste de
andersen.