Octavian SOVIANY – Două vechi poeme

 

Octavian_Soviany W1.Din volumul meu de debut

Despre captivitatea lui Benedict.
Dulcea ispită a Basilisei.

Navigând prin ciob de steauă
-Cavalerul zis Hai-Hui –
Ascultam în ţeasta goală
Cum făcea Minerva pui

Zodii femeieşti de limfă
Ca inele-mi stau în barbă
Guri de frig de întuneric
Începeau să mă absoarbă

Când îmi licări în oase
Trist luceafărul de seară
Rana lor de aur zeii
Cu-al meu sânge-o bandajară

Rana lor ciripitoare
Stam în rana lor înfipt
Delira avea lingoare
Alchimistul Benedict

Şiroia pe jos scheletul
Bot de lup sta împrejur
Osculetur me osculo
Oris sui mon amour

Limba mea de pitulice
Fu atunci la idoli smultă
Eram ins de gutapercă
Baladin cu şira ruptă

Baladin cu tâmple sparte
Trist luceafărul de seară
Unde sunteţi Basilisa
Cea cu ţâţele de ceară_

Taie-o astră belalie
Benedict în tâmpla ta
Doar o rană aveau zeii
Şi-o jucam la bacara

Stam în rana lor ostatic
Sângele-mi era o pleoapă
Unde sunteţi Basilisa
Cea cu ţâţe de otreapă?

Năpârlise transcendentul
Zeii nici n-aveau coroană
Mon amour aduceţi sare
Plânge viermele din rană

Viermele cu cap de înger
Viermele cu cap de piatră
Benedictus alchimistul
Vă sărută talpa dreaptă

Zeii dorm ei nu au vise
Ploaia a adus otravă
Vă sărută Benedictus
Sângele din vena cava

Daţi-mi sânge Basilisa
Cine are cap de piatră
Osculetur me osculo
Rana zeilor mă latră

 

2.Cântecul de nuntă al
alchimistului Benedictus

Oglinzile respiră
Tăcerea dă edict
Sculptează-n fum înscrisuri
Bătrânul Benedict

Un cal de sârmă geme
Noi stăm în colivii
Ah sodiul şi potasiul
Din sângele tău gri

Şi gura ta iubito
E-un trist mărgăritar
Acolo-n intermundii
Ce bine-i să dispari

Când iar va fi lumină-n
Iatacul nupțial
Eu n-o să mai fac aur
Din vreascuri de santal

Prin sfintele înscrisuri
Dă spulberul în zori
Noi pribegim prin regnuri
Ca doi copii din flori

Ah aurul şi-argintul
Prin sângele-ţi mijind
La marginile Fiinţei
E-o casă de argint

Şi fulguie iubito
Pe ochii tăi enormi
Acolo-n intermundii
Ce bine e s-adormi

Eu n-o să mai fac aur
Ţi n-o să fac argint
Prin pielea ta un nufăr
Se vede strălucind

În timp ce-n intermundii
Zăpezile cad strict
Şi se îmbracă-n mire
Bătrânul Benedict