Tor la Gerröd

Zeița iubirii şi a frumuseții, Fröja, avea un veşmânt de pene, cu care obişnuia să se îmbrace, când uneori vroia să se ascundă sub înfățişarea unui şoim.

Într-o zi Loke a furat de la Fröja această haină de  şoim şi a zburat la curtea uriaşului Gerröd, căci Loke era curios să-l vadă pe Gerröd şi sălaşul acestuia.

Când Loke  a ajuns în cetatea lui Gerröd, a spart o ferestruică şi a văzut prin ea o sală întinsă. Înauntru stătea Gerröd şi, când a dat cu ochii de şoimul care stătea la fereastră, a poruncit să fie adus la dânsul şoimul acela, căci Gerröd vroia sa-l vadă mai de aproape.

Un slujitor a mers de îndată să îl aducă. Pasărea dădea din aripi şi încerca în toate felurile să scape, dar se prinsese cu ciocul de ferestruică şi nu putea să se desprindă de acolo. Slujitorul a luat-o şi i-a dus-o lui Gerröd.

Când Gerröd a văzut ochii şoimului, a spus: ,,Nicio pasăre n-a avut vreodată o asemenea privire. Vorbeşte şi spune-mi cine eşti’’. Dar Loke tăcea.

Atunci Gerröd l-a pus pe Loke într-o ladă, a închis capacul, l-a ținut prizonier  şi l-a lăsat să flămânzească trei luni. După aceea l-a scos de acolo şi l-a întrebat încă o dată cine este.

Loke şi-a spus acum numele. Dar ca să plece de la Gerröd a trebuit să jure că se va întoarce curând, iar atunci îl va avea cu dânsul pe Tor, atât fără ciocan cât şi fără cingătoare.

Loke s-a dus de îndată la Tor, iar Tor a fost de repede de acord, cum il convinsese vicleanul Loke, să meargă la Gerröd făra ciocan şi cingătoare.

In drum spre Gerröd, Tor şi Loke au ajuns la uriaşa Grid. Grid era mama unuia dintre asari şi, de aceea, a fost amabilă şi binevoitoare față de ei. Ea l-a prevenit pe Tor în legătură cu vicleanul Gerröd, le-a împrumutat, o cingătoare, o pereche de mănuşi de fier şi un toiag, iar pe urmă i-a poftit la masa.

Tor şi Loke au plecat apoi mai departe. Au ajuns curând la un râu peste măsură de mare care se numea Vimer. Trebuiau să treacă peste el. Tor şi-a pus cingătoarea de la Grid şi s-a sprijinit de toiag. Loke s-a prins repede de cingătoare şi aşa au început să treacă râul.

Când au ajuns pe la mijlocul acestuia, apa a crescut atât de mult încât i-a trecut de umeri lui Tor. Atunci Tor strigă:

,, Nu mai creste, Vimer,

Căci vreau să trec dincolo,

În țara uriaşilor.

Dacă creşti mai mult,

Creste si puterea mea

Până ajunge la cer.’’

Chiar în momentul acela, Tor îşi ridică ochii şi o văzu pe fiica  lui Gerröd, Gjalp  care stătea la gura râului. Tor îşi dădu seama atunci  că Gjalp era aceea care făcea râul să crească, luă o piatră de jos şi o aruncă spre ea.

Piatra nimeri şi apa începu să scadă. Atunci Tor luă o ramură de scoruş şi, cu Loke agățat de cingătoare, trecu peste râu.

Când ajunseră în cetatea lui Gerröd, poposiră intr-o cameră de oaspeți. Acolo se găsea doar un singur scaun. Pe acesta se aşeză Tor.

Țor descoperi grabnic că scaunul pe care stătea se ridică spre tavan. Atunci  izbi cu toiagul în grinzile tavanului şi sili scaunul să coboare.

Când scaunul a coborât, Tor auzi o detunătură groaznică şi un hohot sălbatic de plâns. Scaunul împreună cu povara lui grea, le zdrobise spinarea lui Gjalp şi surorii ei Grep, care stătuseră sub el şi îl ridicaseră.

De dimineață Gerröd a avut grijă să-i poftească pe oaspeți în camera lui. In vatră ardea un foc mare. Când a intrat Tor, Gerröd a luat un drug uriaş de fier încins in foc si l-a aruncat spre el, dar Tor a prins drugul cu mănuşile sale de fier şi l-a azvârlit înapoi spre Gerröd, care fugise să se ascundă in spatele unui stâlp de piatră.  Dar drugul fusese aruncat cu o asemenea forță încât străpunse mai întâi stâlpul, apoi pe Gerröd şi pe urmă zbură departe prin perete jos pe pământ.

(tradus din suedeză)