1.

Amoarea mea să facem socoteală
Şi să vedem pe ce putem conta:
E între noi un fluviu de cerneală
Un vultur spânzurat de o zăbrea

Sunt goluri mari lăsate-n alfabet
De litera cutare sau cutare
O robă jerpelită de poet
Cu zaruri măsluite-n buzunare

Un candelabru de pământ enorm
Câteva mici relicve de la Bosfor
E scoica ascuţită-n care dorm
Pudrat pe cap cu litere de fosfor

Ceva şi invizibil şi convex
O cameră cu sunete maligne
E boala unui retor fără sex
Ce se-nmulţeşte doar prin paradigme

Un fel de biblotecă-insectar
În care-o duc gândacii foarte bine
Şi pusă la păstrat într-un pahar
Romantica-mi pasiune pentru tine

2.

Cu un amor de retor ce să faci?
Cum să trăim o viaţa-n stilul attic
Alături de didascalii posaci
Ce nu mai au în pipa lor jăratic

În sâmbetele roz în care vii
Privind cu-nduioşare de la praguri
Nişte firide pline de hârtii
O masă lungă plină de chitaburi

În timp ce bat pendulele spăşit
Şi-ngână scribii maxime latine?
Aici e un imperiu prăfuit
O agoră ticsită de drezine

Cu maşiniştii lor de tinichea
Vorbind un idiom antic şi veşted
Nu râde! Nu vorbi! Nu respira!
Vrei să ne cadă Attica pe creştet?

Că uite hexametrii s-au lăţit
Şi-ţi strâng cu ură gleznele ca-n cleşte
În timp ce un diac îmbătrânit
Te-ntâmpină vorbindu-ţi elineşte

Şi spune încreţindu-şi faţa seacă
Sau preumblându-şi ochii peste coli
Că eşti cea mai frumoasă hipalagă
Din ultimul său text despre soboli

3.

Jucând mereu cu zaruri măsluite
Şi ţintuind din ochi caietul gol
Sub un polog de vorbe bălmăjite
Să fii ferice domnule sobol

Prin vidul traversat de parapante
Când vulturii coboară în picaj
Pictat pe pardesiu cu consonante
Am luat o căpcăună-n mariaj

Şi-acum degust vocabule de ceară
Am palme scorojite de diac
Cum poate fi o cârciumă murdară
Infernul poate fi şi-un mare brac

Şi-n timp ce zorii vin pe dibuite
Cântând lugubru stanţe de amor
Didascalii-n halate ponosite
Prin colbul gros trăiesc de parcă mor

Iar izul fad al timpului mă fură
Respir prin colţuri praful cu nesaţ
Vârât amorul meu într-o armură
Şi cu cenuşa cărţilor sub braţ

4.

Eu îmi trăiesc solemn cărturăria
Privind pieiş la buchiile din palii
Ca-n biblioteca din Alexandria
Unde veneau pe vremuri didascalii

Statui de tuci mă cercetează grav
Am eşuat ca numerii pe-o riglă
Aici se-ngraşă retorii cu praf
Şi-şi ţin sub limbă perlele de sticlă

E-un anotimp de pulbere blazat
Ce se divide-n scorojite zile
Când hexametrii scapără ciudat
Iar oamenii-s mâncaţi de facsimile

Bătrânele culturi s-au tuns chilug
Ce-am scris am scris cu litere de apă
Pereţii bibliotecilor mă sug
Şi-apocalipsul poate să înceapă

Iar seara-i gravă ca un cenotaf
Oglinzile plodesc coleoptere
Aici se-ngraşă retorii cu praf
Gătindu-se spăşit de împăiere

5.

Îţi mai aduci aminte Doamnă
Îţi mai aduci aminte Frau
Era târziu şi era toamnă
Şi nişte retori năpârleau

Tot aşteptând să bată ceasul
Şi agrăind un grai antic
Cărturăreşte ne-a fost masul
În vinuri rare de Massic

Şi-aşa hălăduind prin zloată
Cu pipe lungi la subţiori
Fumam şi opiu câteodată
Să fim ca marii visători

Între fericele gheparde
Ciocnind inel cu matostat
Şi-un diavol şchiop /din altă carte/
Ne-a fost de-acolo alungat

În alt Subur în altă toamnă
Să facem cinici chiau-chiau-chiau
Îţi mai aduci aminte Doamnă
Îţi mai aduci aminte Frau

6.

Pe câte-un teanc de bracuri tavanul curge teş
Şi-s oaze vătuite cu juxtele latine
Pergamentoase linişti din care nu mai ieşi
Ca să păleşti cu barzii în gale libertine

Decât la şase seara: periplu într-un bar
Elucubraţii fine cu palma aşezată
Ca o mănuşă scumpă alături pe contoar
/Convivii-şi fac de lucru cu mâna la cravată/

Iar seara ne găseşte epicurei şi cinici
Un şuier ciuruieşte vitrinele pictate
Sub şepcile bălţate de lumpeni metafizici
Mocnesc semnale scurte trec gări îndepărtate

Privirea eşuează-ntr-un decolteu adânc
Parcă-n răspăr oglinda se umple de enigme
Iar umerii deasupra carafelor se strâng
E vorba despre hanuri rurale şi benigne

Unde femei de camfor rotesc un umăr cert
Spre-a da sălaş acestor caiafe plângăcioase
Ce-n aburii de vată ai lămpilor se-aşed
Visând odăi afunde sejururi delicioase

Apoi deodată-n sală se încropeşte vil
O muzică stridentă /servetele vărgate
Le-agită chelneri supli acum în mare stil/
La mesele de taină vin muze poluate

Şi totul este iarăşi prozaic şi corect
În vreme ce se stinge rumoarea-ndepărtată
A gărilor şi-n fumul unui local infect
Convivii-şi fac de lucru cu mâna la cravată

7.

Degeaba faci citanii din filosofii greci
Acoperind hârtia cu glose excelente
La praznicul lui Platon simţindu-ne meteci
Abandonăm principiul raţiunii suficiente

Şi coborâm pe pajişti spre seară foarte roz
Cu roiuri nictalope şi mari de efemere
Mătasea sus pe umeri răsună languros
Ţigări de foi ies ţanţoş din lungi lavaliere

Parcă am trece tineri prin pânze de Watteau
Cu-acest oranj frenetic plăcerea este soră
O păstoriţă are picioarele în O
O alta conspectează Pragmatica Majoră

S-au declanşat în ceaţă foburgurile trist
Dispersia luminii întârzie în prisme
În timp ce-ntre carafe la mesele de wist
Vin nişte retori trândavi sătui de aticisme

Iar simţurile noastre respiră sacadat
Zboară pierdut cortegii de luciole şterse
Prin muzica fanată a balului mascat
Femeile de stradă au degete perverse

Amantele sărută mai lânced şi mai fad
Prin curţi de han rectangle e-o seară cenuşie
Şi pe genunchii noştri arşicii-ntruna cad
Dăm marele examen acum la empirie

Ca nişte clerici sumbri sub măşti de rău augur
Împăroşând lumina ferestrelor pătrate
Şi iată-ne cu timpul elevi la Epicur
Noi care-am fost odată ciracii lui Socrate

8.

Din ochii ei năştea o ceaţă rea
Cum se-arăta-n Subur pe la chermese
Şi când ca Lorelei se pieptăna
Sosind apoi – lunatică – la mese

Aidoma unui fum vrăjitoresc
Drapată strâns în horbotele-i bete
Iar şalul ca un roşu arabesc
Plutea prin smogul gros din cabarete

De parcă al fermatelor menisc
Ar tatua pe braţe trubadurii
Iar chipul ei părea un obelisc
Acoperit de mâl şi holoturii

Un trandafir pe umărul ei gol
Se ofilea şi degetele-i boante
Băteau între pahare cu picior
Bezmetice solfegii în andante

Ca-ntr-o beţie tristă cu eter
Rotea spre noi priviri încercănate
Venită din Parisul lui Baudelaire
Cu sâni precum corăbii turmentate

Şi cine-i săruta obrajii traşi?
Şi cine-a petrecut-o pân’ la scară?
Umplea un fov cenaclu de apaşi
Muzeul figurinelor de ceară

Prin care ea trecuse somnambul
Drapată strâns în horbote şi-n vicii
Chemându-ne pe rând să-i fim emuli
Didascali ai cernitelor delicii

Imunde clime bântuiau prin săli
Lumini de bal îşi iscăleau diata
Iar prinţii pluvioaselor cămări
Strigau cu toţii: ”O Non Satiata!”

La mese negre se plângea venal
Sclipeau ciudat ferestre scufundate
Pe umeri ea avea un roşu şal
Şi sâni precum corăbii turmentate