1.. Un trist periplu undeva la Curte
– Confetti-n păr ca la serbări galante –
Trasau în aer degetele curbe
De fum verzui în seri halucinante

Un sânge fad cocea în capilare
Se scorojeau deasupra firmamente
Poeţi imperbi clamau catilinare
Afund din subterane decadente

Cu ochi ca nişte pete de ţiţei
Mocnea la geam o spaimă fosforoasă
Femeia-n brun avea pe trupul ei
Albastre continente de angoasă

Iscată din penelul lui Degas
Ea profeţea cu gura maculată
Şi-ntregul ei plictis tremoliza
Bemolii fumuriu ca-ntr-o sonată

Cu mâini de fosfor despletite-n vânt
Ea trebuia să fie şi să ardă
Ca un drapel în bernă fluturând
La fiece fereastră de mansardă

Şi lenea ei de-a fi stârnea ninsori
Se despletea-n volute somnolente
Zvârlind nepăsătoare-n dansatori
Cu armonii şi flore transcendente

Cu fiecare licăr se năştea
O gâtuită muzică de gală
Ca o mireasă-n doliu dănţuia
Femeia-n brun prin camera ovală

Subtile fumegaţii cu alcool
Suiau atunci pieziş dintre pahare
Şi-a fost un trist festin într-un subsol
Poeţi imberbi clamau catilinare

2. Ştiu pivniţe adânci unde băum
Ştiu tainiţe prin urbea depravată
Ne ies în faţă litere de scrum
Trec coapse de poetă blestemată

Spre cuiburi profanate de asfalt
Unde îşi fac subpământene veacul
Femei cu şold de platină înalt
Şi păr adormitor ca basamacul

Regatele de fiere s-au surpat
Plutim prin metatimpi şi metaspaţii
De parcă-n muzici crude de sabat
S-ar îmbrăca în bube împăraţii

Scandând cântări cu notele-n dezmăţ
Tropare ce alunecă zălude
Ne-om aminti de veştedul răsfăţ
De umerii mireselor pierdute

Ce-n putrede fundacuri au dansat
Şi ne-au iubit cu gura lor amară
Iar burgul pare-un clopot scufundat
În cer adânc sub stea demoniacă

3. Sclipea o stea de mare pe umăru-i stingher
Genunchii-n maculare iluminau metalic
Iar chipu-i ca-n efigii se dezghioca din fier
Părând amfitrioana ospăţului tantalic

Ca într-o scenă bufă şi tristă de harem
Ciocnindu-şi de tacâmuri inelul cu rubine
Femeia de la masă ne îndemna să bem
Dintr-o fiolă neagră iluzii clandestine

De sub egreta-i spelbă privindu-ne morbid
Ne vântura prin oase frigidele-i climate
Matroana cu un deget de staniu poleit
Habotnica putană cu ţâţele pudrate

Şi ca-n oglinzi toride în vinul maculat
Ce ni-l turna din şipuri femeia cilibie
Vedeam păpuşi hilare cu sexul lor trucat
Cu sângele lor nobil bolnav de leucemie

Ca încropind prin colţuri lumini de parastas
Păleau reverberaţii de stele şi redute
Iar laviţele scunde pe care noi am mas
Ne-au radiat în fibre femei contrafăcute

Şi au căzut de-a dura paharele în gol
Fetide ploi de aur ne ciuruiră sternul
Apoi amfitrioana în blană de sobol
Ne-a sărutat pe buze şi ne-a promis infernul

4. S-a dus la dracu toată elocinţa
Iar sunetele pier ca-ntr-un abis
Poetul braţ la braţ cu neputinţa
La ora asta umblă prin paris

Ca doi apaşi cu creştetele ninse
Şi buzele strâmbate-n chip şi fel
Ei cântă ca armatele învinse
Un cântec melancolic de bordel

Ce spune depre viaţă că e tristă
Şi picură de fiere şi venin
Frumos ca o studentă maoistă
Şi negru ca pădurea din katyn

Să dea la dracu toată elocinţa
Pierind apoi de propriul său ecou
Poetul braţ la braţ cu neputinţa
La ora asta cântă în metrou

Cu ochi apoşi şi înrăiţi de câine
Un cîine răpciugos şi fumuriu
Şi ce adună astăzi pradă mâine
Pe-o pâine şi o sticlă de rachiu

5. Ne-ascundem sărăcia prin mansarde
Şi ne vorbim de-o vreme prin tăceri
Plămânii noştri-s sparţi de bulevarde
De bitum care duc spre nicăieri

Şi-n cântecele noastre de oraş
Scheletele cuvintelor sunt roşii
Cămăşi de forţă-i strâng de gât pe laşi
Iar ciuma premiază curajoşii

Cu epoleţi frumoşi de mercenar
Când îşi arată printre gratii pumnii
Din tâmpla spartă-a îngerilor sar
Pe tastele computerelor plumbii

Prin aburi vineţii de halogen
Care se duc cu mâzga şi cu zloata
Ca versurile unui schizofren
Ce-ncearcă să îşi muşte beregata

Şi lângă geam încep să cânte zorii
Privindu-se cu ochii lor saşii
În timp ce năpârlesc stihuitorii
Iar odele aduc a puşcării.

6. Vedere din berlin

Faţadele au aerul de iunker
Şi-ascultă parcă paşi de regiment
Aici a fost odinioară bunker
Din berărie sigfrid e absent

Iar în oraşul ca un osuar
Prin care nu răzbate nici o larmă
Marlene Dietrich cântă parcă iar
Acelaşi cântec aspru de cazarmă

Ce încrustându-ţi rune pe timpan
Cu pianul şi trompeta care plânge
Ca o tunică veche de ulan
Miroase-a praf de puşcă şi a sânge.

Şi curge ca rugina de pe chei
Făcînd să piară casele deodată
Pe când berlinul invadat de gay
Îşi linge iarăşi tâmpla împuşcată

Scrutând pe urmă zarea cenuşie
Cu norii ei diformi de caolin
De unde sigfrid trebuie să vie
Pe umeri cu tot aurul din rin

7. Ca nişte melancolici castelani
O să cinăm cu moartea astă seară
La Mayerling acolo sub castani
Ţi-am pregătit un pat de scorţişoară

Un pat de nuntă negru ca un dric
Apoi vom face schimb de verighete
Şi-o să murim pe muzică de Grieg
O să murim voios ca-n operete

Când seara dă năvală în alcov
Şi-afară prinde bufniţa să ţipe
O să îţi mângâi iarăşi părul mov
O să îţi spun în şoaptă meine Liebe

Jucându-mă cu un pistol baroc
Acoperit de-a timpului patină
E un pistol în stilul belle-epoque
Un straniu revolver cu crinolină

Ce împuşcându-ţi tâmpla argintiu
Când te întorci cu faţa spre fereastră
Va scoate printre lacrimi fiu-fiu-fiu
Nişte măsuri din Dunărea albastră

8. Amorul nostru-ncepe-ntr-o mansardă
Şi se sfârşeşte tragic la Sibir
Te ţin în buzunar ca pe-o petardă
Te-ascund ca pe o puşcă sub mindir

Şi chiar dacă eşti doar o domnişoară
/Vreo fată de profesor din Harkov/
Te-ador ca pe-o maşină infernală
Te beau ca pe un coktail Molotov

Te strig ca pe-o lozincă anarhistă
Te scriu pe ziduri ca pe-un manifest
Te leg ca pe un glonte în batistă
Şi te scandez pe străzi ca pe-un protest

Te pun într-un subsol ca pe o bombă
Şi te ridic în sus ca pe-un drapel
Tu ai un aer fov de catacombă
Chiar dacă-ţi spun apaşii mademoiselle

Cu tot edecul cârciumilor rudă
Ce cântă de cuţit şi de pahar
Şi eşti aşijderi dimineaţa crudă
Când plănuim să-l omorâm pe ţar