1.viaţa de după viaţă

Nu-mi mai pot
dori
nimic
de la viață.

Punct ochit,
punct atins

s-a realizat tot.

Eu mi-am pierdut viața
din prea multă imaginație.

Când îți intră
oboseala în cameră
trebuie doar să zaci,
puţin toropit de alcool,
puţin melancolic, să scrii
fără grabă, ca şi cum
ai mângâia un şold de
femeie,
şi să nu-ţi pară
rău de nimic.

Asta e viața
de după viață.

 

2.de-a doctorul

Poartă un halat alb, ochelari
și are picioare frumoase.
Îmi trage
colțurile gurii în sus, obligându-mă
să-i zâmbesc.
Îmi palpează ficatul, mă apasă
tare pe burtă,
mă ascultă cu stetoscopul,
îmi ciocănește genunchii,
mă pune să spun 33,
își bagă mâna în gura mea
ca să-mi pipăie amigdalele
și urlă la mine:
„Fir-ai să fii de bețiv!
Nu vezi că ai cancer
la creierul mic?
Pregătește-te de transfuzie!”
Îmi înfige în carotidă
un ac ruginit, se lasă-n genunchi
și începe
să pompeze vârtos.
Pompează înjurându-mă printre
printre dinți. Pompează în draci
de 24 de ore.
Gâfâie.
E leoarcă de transpirație,
iar halatul
i s-a
ridicat până la șolduri.
Nu poartă chiloți.
Doar un portjartier negru.

 

3.sâmbătă sau duminică

E sâmbătă sau duminică.
Eu stau pe marginea patului
şi mă uit la
peretele cenuşiu.
Număr
lucrurile pe care
le-au pierdut
oamenii. În ultima
săptămână. În ultimele două,
apoi trei
săptămâni.
Ţin evidenţa
sinucigaşilor.
Cei mai mulţi se omoară
sâmbăta sau duminica.
Mai cu seamă în
duminicile ploioase.
Acum te simt ca pe-o ploaie
tristă și rece. Eşti apa
care curge pe o vitrină,
sub lumina, puţin obosită,
a unui
felinar galben.
Eşti peretele care
se uită la
mine. Lama de ras
pe care o voi găsi în
ultimul meu pachet de
chesterfield roşu.
Probabil într-o sâmbătă sau
duminică.
Afară
s-a făcut noapte.
Patul
pare aşternut cu
cenuşă.
Iar cenuşa e caldă
ca un corp omenesc.

 

4.vocea patronului

Beau ca de obicei
de unul singur la
masă,
gândindu-mă
la prostituatele
de pe timpul lui gautier
și adresându-i în gând
doamnei sabatier
o lungă scrisoare.
Deodată
mă trezește din letargie
vocea patronului;
„Domnule,
noi aici
nu suntem cârciumă,
noi suntem aici
un fel de
familie”.

 

5.ezra pound

Vorbesc în pustiu
şi scriu în pustiu.

E
ca şi cum
ai încasa o bătaie
la secţia de poliţie,
pe nemeritate..

Şi parcă
îl aud pe pound
şoptindu-i lui amy
lowell suav:
,,Mon amie, c’est
une merde
dont
j’en ai assez’’.

 

6…

(1)
Îmi apropii
mâinile reci
de globul veiozei
ca de sânul
rotund şi pietros
al unei femei.

(2)
Fum de ţigară.
10 sticle
goale de bere.
Şi frigul
care te muşcă
de pectorali
ca într-o casă
fără femeie.
Înainte
de a stinge lumina
striveşti pe perete
un gândac de bucătărie.

(3)

Mie poezia
mi-a făcut
numai rău,
m-a amputat
de toate organele,
mi-a furat
până și
saliva din gură,
până și
aerul din plămâni.

 

 

7.birtașul din dristor

El e frumos
ca o fabrică de spirt în
amurg.
În loc de bani.
îl plătesc cu
bucăți din ficatul ăsta,
vânăt, negru aproape,
predispus la ciroză.

 

8.Iată-mă:
stau într-o
cameră
plină de molii
iar ceea ce caut
e mereu în
cealaltă cameră.
Singurătatea aici e
ca o latrină de țară
în care nici măcar
n-ai cu ce
te șterge la fund.