1.E un castan la poartă şi-n curte e un nuc
Noi facem în verandă baloane de clăbuc

Şi spunem că veranda e submarinul Dox
Pe lângă gard bunica a pus un strat de flox

Iar camera din faţă e dată cu chirie
În timpul verii mama găteşte-n magazie

Ba supă cu găluşte ba angemacht de pui
La noi pe stradă lumea prânzeşte-ncă burjui

Şi poţi să cumperi carne din când în când la negru
Vând gâşte îndopate ţăranii din Sâmpetru

Cu pălării de paie iar dincolo de ştrec
La doamna Ida-n curte se dă pe şest berbec

Petreasca vinde lapte şi unt pe mai-nimica
În camera din faţă s-au instalat Anica

Şi fata ei lungană cu un picior infirm
Ce-i bună şi mă duce duminica la film

Iar sub bărbie are un început de guşe
În magazie mama bea vin de corcoduşe

În timp ce tăvălite prin ou şi prin făină
Se perpelesc pe plită pârjoale de găină

Vecinii umblă-ncolo şi-ncoace fără scopos
Le întîlnesc pe Clotho Lakesis şi Atropos

Pictate cu bronz-aur pe firma unde scrie
Citeţ şi caligrafic I. Şandor. Croitorie

Se uită-n sus pe urmă şi toţi privesc năuc
Plutind deasupra străzii baloane de clăbuc

Şi-atunci când bate vântul chiar zmeie de hârtie
Pe timpul verii mama găteşte-n magazie

Iar fusta ei de casă e verde ca urzica
Pe fata cea lungană o cheamă Valerica

2. O mahalaua mea cu melodrame
O mahalaua mea cu comedii
Unde veneau pe vremuri panorame
Şi consumau vecinele tării

Vârtos condimentate în cămară
/Ce anason! Ce chimion sublim!/
Şi-şi înşelau în fiecare seară
Cu alţi bărbaţi bărbaţii legitimi

Iar fetele sâlhui ca buruiana
Îşi arătau buricul pârguit
O mahala iubeaţă unde Leana
Lui Tampa din amor s-a otrăvit

Şi au jelit-o foarte tare fraţii
/Pe unu-apoi l-au luat şi l-au închis/
O mahala unde se fac libaţii
Cu vermut şi cu verde de paris

Şi-n care ca un fel de Peter Schlemihl
Venit să locuiască-n Suburbiu
Pe braţul său subţire domnul Emil
Îşi duce umbra ca pe-un pardesiu

O mahala cu fum posac de pipă
Şi crâncene duminici de guleai
În care Mimi suferă de gripă
Şi-i tristă ca un dric cu patru cai

Petreasca s-a făcut bisericoasă
Şi-şi scarpină găinile pe moţ
Mai arde la soroace câte-o casă
Mai dă la Breckner spargere vreun hoţ

O mahalaua mea cosmopolită
Unde e mare tartor Fischer Fritz
Ce umblă cu o vulpe îmblânzită
Iar cofetarii scriu pe biscuiţi

Urări de viaţă lungă la cucoane
Femeile de casă fac peltea
Râtanii se preumlă pe maidane
E cincizeci de bănuţi o acadea

Miroase-n prăvălii a scorţişoară
Săsoaicele din Prejmer vând gulii
Iar domnul Emil cântă la ghitară
Ramonazărilestrandafirii

Băbuţele vorbesc domol în pilde
Şi au cutii batave de cafea
Iar câteodată domnişoara Hilde
Îl ia pe Fischer Fritz la cinema

Anichitoaia-i veşnic suferindă
Şi prin grădini cresc tufe de leuşteam
O mahalaua mea cu fanţi de ghindă
Amorezaţi de Ici Totoian

Şi unde costumaţi ca nişte angeli
Noi învăţăm ca fără mult tam-tam
Să facem din tristeţe zahăr candel
Şi din melancolie marţipan

O mahalaua mea de zahăr candel
O mahalaua mea de marţipan

3. Bărbaţii joacă table şi câteodată şah
Eu am ciorapi de lână privesc un almanah

Care-a costat pe vremuri la Pesta câţiva filleri
Pe o măsuţă-i bustul de ipsos al lui Schiller

Iar sus pe etajeră e un tablou cu maci
Vecinele pe scaun hogesc ca nişte saci

În vreme ce bunica privindu-le pieziş
Le-o spune de-o nevastă de sas din Ormeniş

Care avea în maţe un vierme de opt metri
La difuzor se cântă ceva de Norbert Petri

Şi-n cameră miroase a caltaboşi prăjiţi
Eu îl privesc pe kaiser un domn cu favoriţi

Ce are-o haină lungă şi pare foarte bun
Mi-a spus de el bunica şezuse la Şenbrun

Cu-mpărăteasa Sissy ce-a fost asasinată
Aşa precum se vede în poza-alăturată

Vecinele-şi fac semne ciudate cu piciorul
Căci a venit la mama rusoaica din Tractoru

De care zice lumea că-i mare bolşevică
Rusoaica totdeauna miroase-a secărică

Şi-i place ca să şadă pe scaun lângă sobă
/Când a murit de cancer au dus-o fără popă/

E seară fierb pe plită domol piftii de porc
Atârnă în cămară slănini şi şunci de York

Iar fusta-mpărătesii este nespus de largă
Bunica povesteşte ce leacuri mai încearcă

Iar eu mă duc la gardul culoarea pălămizii
Să i-o arăt la Ada pe-mpărăteasa Sissy

 

4. La cinema Tractoru rulează-un film rusesc
În timp ce scad bunicii nepoţii se lungesc

Vecinei noastre Erji i s-a furat curcanul
Finuţa Popii umblă cu Ioşca Roşcovanul

La Wilma vine pâinea din ce în ce mai tare
De la un timp Petreasca şi-a luat o ajutoare

O fată de la ţară care zâmbeşte tâmp
Ţiganii instalează un ringhişpil pe câmp

Nişte fetiţe joacă şotron pe strada Albă
Bunica mea se unge pe păr cu gaz de lampă

În curte-i plin de vrăbii în casă-i plin de mâţe
Colegele de clasă încep să aibă ţâţe

Şi-atunci cînd ies la tablă se-mpiedică-n tălpici
La cinema Tractoru e-un film cu bolşevici

Pe la vecini mai vine din când în când o barză
Eu stau ascuns cu Ada sub putina de varză

Şi povestim în şoaptă ceva ciudat… ciudat…
Pe stradă trec căruţe săseşti cu zarzavat

Am pus în şpais slănina cârnaţii sunt în keller
Bunicii-i zic vecinii pe stradă doamna Feller

Ea are-un singur dinte şi spune foarte des
Ce ciocolată bună făcea pe vremuri Hess

Şi cum se-amorezase de-un feldwebel călare
Vecina Erji însă vrea sfaturi culinare

Şi-i dă bunicii mele un măr chircit pe geam
La cinema Tractoru e-un film cu partizani

 

5. Pe strada noastră numeri vreo patruzeci de case
Priveşte moara Seewald sloboade fum pe coş
Lăptarul trece zilnic exact la ora şase
Duminica se taie o raţă un cocoş

Doar domnul Stăniloiu se poartă cu cravată
El face din smochine un vin nu foarte bun
Mai jos pe strada Plevnei e şcoala reformată
Iar vizavi de dânsa-i un debit de tutun

Îmi pare rău băcanul nu-i prins în nici o poză
Vând pepene la gară nişte ţărani posaci
Petreasca avusese mulţi iugări şi-o batoză
Mai are şi acuma căruţă cal şi vaci

Nu vrei să-nveţi nemţeşte în colţ la tanti Girip?
Poştaşul de o vreme vorbeşte răguşit
Colega mea de bancă era eleva Filip
Cu ochi de chinezoaică şi rochie pepit

Făceam cu doamna Negrea excursii la Sinaia
Avea obrazul neted şi brun-ciocolatiu
La casa cu marchiză stătea Anichitoaia
Care era certată cu soţii Vizitiu

Pentru petreceri tocmai se inventase samba
Şi cu genunchii încă zdreliţi de bălării
Se cununau băieţii şi fetele lui Tampa
Nepoatele lui Ciotloş făceau de zor copii

La Totoian la vişini era înalt pârleazul
Ne murdăream de dude în spate la canton
Şi învăţam la şcoala de pe Mihai Viteazu
Unde era director profesorul Anton

De Pasnicu Rodica ştiam că n-are tată
Era firesc să fie la matematici clei
În dosul magaziei chemându-mă odată
Mi-a arătat Ion Mia cu ifos puţa ei

Boscorodind în şoaptă c-o să ne ştie strada
Şi-a început atuncea un fel de mic roman
Făceam ce spune Mia dar o iubeam pe Ada
Care ştia să cânte aşa frumos la pian

Cu ivărul la uşă trăiam intens emoţii
/Părinţii noştri-s tare severi şi mic-burgheji/
În timp ce Mia-şi scoate sub pătură chiloţii
La radio anunţă că e cam bolnav Dej

Pe care domnul Farcaş îl poreclise Nero
/El dă mereu din umeri şi spune-ntruna „păi”/
Când am fost prinşi pe mine m-a tuns frizerul zero
Iar Mia multă vreme a stat cu vânătăi

Hai să intrăm la Bartha şi să mâncăm un ecler
Femeile mai poartă capoate prăzulii
Să trecem mai pe urmă puţin şi pe la Breckner
Nepoatele lui Tampa au soţi şi mulţi copii

Nu-i nici un tren în gară de Rupea sau de Breţcu
Perfect indiferente stau casele-vagon
La mercerie vinde băiatul lui Petrescu
Ce-i însurat se pare cu fosta Mie Ion

Nevestele şi astăzi au tot acelaşi croiu
Aici a fost grădină iar dincolo maidan
Priveşte-l duc la groapă pe domnul Stăniloiu
Iar preotu-i băiatul părintelui Dârjan

 

6. O să te-aştept la gară în vesta mea pembe
Te rog să bagi de seamă nu suntem la Combray

Iar străzile au becuri în loc de felinare
La patru locuieşte un domn cu nasul mare

Ce umblă prin grădină-n şosete vişinii
Cu domnişoara Mimi băieţii fac prostii

Căci are ochi albaştri şi poartă rochii simple
La colţul străzii iarăşi se face schimb de timbre

Iar peste drum la Breckner vecinii stau la peşte
Niciunul dintre dânşii nu ştie franţuzeşte

Şi chiar în faţa gării e un teren viran
Aceasta-i strada Ţebea nu partea dinspre Swann

Un gârd de gâşte trece alene peste şine
Pe brutăreasă-o cheamă romantic Wilhelmine

Şi are braţe groase şi pline de pistrui
La crâşmă spirtul bate adesea în verzui

Dar cărnurile fripte stârnesc o foame bruscă
Se-aude-n băcănie cun bâzâie o muscă

Biserica îţi pare stângace şi cam teşă
Ai căuta zadarnic la orizont o fleşă

Se văd numai muşcate la geamuri cu briz-briz
Tu şovăi vrei se pare s-o iei spre Meseglise

Şi parcă porţi pe umeri o rochie cu trenă
Putem muia vezi bine în ceai o madelenă

Şi arborând costume cu aerul vetust
Putem în curtea şcolii să ne jucăm de-a Proust

Uitîndu-te la mine cu ochii sinilii
Tu o să fii desigur mătuşa Leonie

Cu ale ei infuzii de tei şi muşeţel
Pe care la plecare nepotul său Marcel

Punându-şi pălăria o-ntreabă cu mirare
De ce ai bunicuţo o gură-aşa de mare

Iar când pe strada noastră se face-n fine seară
Te voi conduce iarăşi emoţionat la gară

Şi-ţi voi întinde mâna ca să te urci în tren
/La mahala bărbaţii mai poartă-ncă joben

Şi-s scrişi cu vânăt parcă pe dosul unui geam/
Aceasta-i strada Ţebea nu partea dinspre Swann

Cu nunţi botezuri gineri frumos însurtucaţi
La fetele de şcoală le creşte păr sub braţ

Şi mai vorbind de una şi mai vorbind de alta
Se duc să-şi ia bomboane de tuse de la Bartha

La Breckner vezi ghiudenuri pe frunze de lăptucă
Material de rochii se vinde la Ţulucă

Stăfârţă impiegatul a ridicat paleta
Şi-n timp ce vântul bate şi zguduie ghereta

Un roşu punct mocneşte departe peste linii
Tu nu eşti Albertina eşti domnişoara Mimi

 

7. Prin fumul melancolic de ţigară
Parcă ai fi o fată cu manşon
Iar eu în uniformă militară
Primesc un ordin să pornesc spre Don

Iar când într-o locantă oarecare
Tu părul greu din frunte ţi-l ridici
Văd steagul regimentului în zare
Cum arde ciuruit de bolşevici

Şi-n stepa rusă prins să iau aminte
Cum trag iabraş katiuşele în sus
Gândindu-mă la umăru-ţi fierbinte
Lili Marleen precum la un obuz

În burniţa măruntă care cerne
Pe-o rană ce aduce-a epolet
Mai stă o Madchen unter der Caserne
Mai cade lângă Volga un cadet

Cu faţa rece ca un pat de armă
/E-un cântec de război atâta doar/
Lili Marleen în faţa la cazarmă
Se leagănă în vânt un felinar

 

8. Ai cizme de Arkansas în picioare
Şi fluturând uşor din evantai
Tu eşti o prea frumoasă călătoare
Ce-a coborât ca să comande ceai

La mese stau fermieri cu carabine
Şi moletiere aspre de toval
Eu aşezat cu spatele la tine
Sunt pianistul negru din local

Cu smockingul său roz de modă veche
Şi ochii lui enormi de împuşcat
El are un cercel la o ureche
Şi-o gaură de glonte-n omoplat

Cântând în timp ce fac fermierii zarvă
Cu sângele peste plastron prelins
Un cântec languros cu-o fată albă
Un cântec de amor din New-Orleans

Iar tu trandafirie şi sprinţară
Începi atunci să-i râzi cu ochi saşii
Unui maior sudist cu mustăcioară
Apreciat de generalul Lee