1..Cu un amor de retor ce să faci?
Cum să trăim o viaţa-n stilul attic
Alături de didascalii posaci
Ce nu mai au în pipa lor jăratic

În sâmbetele roz în care vii
Privind cu-nduioşare de la praguri
Nişte firide pline de hârtii
O masă lungă plină de chitaburi

În timp ce bat pendulele spăşit
Şi-ngână scribii maxime latine?
Aici e un imperiu prăfuit
O agoră ticsită de drezine

Cu maşiniştii lor de tinichea
Vorbind un idiom antic şi veşted
Nu râde! Nu vorbi! Nu respira!
Vrei să ne cadă Attica pe creştet?

Că uite hexametrii s-au lăţit
Şi-ţi strâng cu ură gleznele ca-n cleşte
În timp ce un diac îmbătrânit
Te-ntâmpină vorbindu-ţi elineşte

Şi spune încreţindu-şi faţa seacă
Sau preumblându-şi ochii peste coli
Că eşti cea mai frumoasă hipalagă
Din ultimul său text despre soboli

 

2. Jucând mereu cu zaruri măsluite
Şi ţintuind din ochi caietul gol
Sub un polog de vorbe bălmăjite
Să fii ferice domnule sobol

Prin vidul traversat de parapante
Când vulturii coboară în picaj
Pictat pe pardesiu cu consonante
Am luat o căpcăună-n mariaj

Şi-acum degust vocabule de ceară
Am palme scorojite de diac
Cum poate fi o cârciumă murdară
Infernul poate fi şi-un mare brac

Şi-n timp ce zorii vin pe dibuite
Cântând lugubru stanţe de amor
Didascalii-n halate ponosite
Prin colbul gros trăiesc de parcă mor

Iar izul fad al timpului mă fură
Respir prin colţuri praful cu nesaţ
Vârât amorul meu într-o armură
Şi cu cenuşa cărţilor sub braţ

 

3.Eu îmi trăiesc solemn cărturăria
Privind pieziş la buchiile din palii
Ca-n biblioteca din Alexandria
Unde veneau pe vremuri didascalii

Statui de tuci mă cercetează grav
Am eşuat ca numerii pe-o riglă
Aici se-ngraşă retorii cu praf
Şi-şi ţin sub limbă perlele de sticlă

E-un anotimp de pulbere blazat
Ce se divide-n scorojite zile
Când hexametrii scapără ciudat
Iar oamenii-s mâncaţi de facsimile

Bătrânele culturi s-au tuns chilug
Ce-am scris am scris cu litere de apă
Pereţii bibliotecilor mă sug
Şi-apocalipsul poate să înceapă

Iar seara-i gravă ca un cenotaf
Oglinzile plodesc coleoptere
Aici se-ngraşă retorii cu praf
Gătindu-se spăşit de împăiere

 

4.Îţi mai aduci aminte Doamnă
Îţi mai aduci aminte Frau
Era târziu şi era toamnă
Şi nişte retori năpârleau

Tot aşteptând să bată ceasul
Şi agrăind un grai antic
Cărturăreşte ne-a fost masul
În vinuri rare de Massic

Şi-aşa hălăduind prin zloată
Cu pipe lungi la subţiori
Fumam şi opiu câteodată
Să fim ca marii visători

Între fericele gheparde
Ciocnind inel cu matostat
Şi-un diavol şchiop /din altă carte/
Ne-a fost de-acolo alungat

În alt Subur în altă toamnă
Să facem cinici chiau-chiau-chiau
Îţi mai aduci aminte Doamnă
Îţi mai aduci aminte Frau

 

5. Degeaba faci citanii din filosofii greci
Acoperind hârtia cu glose excelente
La praznicul lui Platon simţindu-ne meteci
Abandonăm principiul raţiunii suficiente

Şi coborâm pe pajişti spre seară foarte roz
Cu roiuri nictalope şi mari de efemere
Mătasea sus pe umeri răsună languros
Ţigări de foi ies ţanţoş din lungi lavaliere

Parcă am trece tineri prin pânze de Watteau
Cu-acest oranj frenetic plăcerea este soră
O păstoriţă are picioarele în O
O alta conspectează Pragmatica Majoră

S-au declanşat în ceaţă foburgurile trist
Dispersia luminii întârzie în prisme
În timp ce-ntre carafe la mesele de wist
Vin nişte retori trândavi sătui de aticisme

Iar simţurile noastre respiră sacadat
Zboară pierdut cortegii de luciole şterse
Prin muzica fanată a balului mascat
Femeile de stradă au degete perverse

Amantele sărută mai lânced şi mai fad
Prin curţi de han rectangle e-o seară cenuşie
Şi pe genunchii noştri arşicii-ntruna cad
Dăm marele examen acum la empirie

Ca nişte clerici sumbri sub măşti de rău augur
Împăroşând lumina ferestrelor pătrate
Şi iată-ne cu timpul elevi la Epicur
Noi care-am fost odată ciracii lui Socrate

 

6.Un trist periplu undeva la Curte
– Confetti-n păr ca la serbări galante –
Trasau în aer degetele curbe
De fum verzui în seri halucinante

Un sânge fad cocea în capilare
Se scorojeau deasupra firmamente
Poeţi imberbi clamau catilinare
Afund din subterane decadente

Cu ochi ca nişte pete de ţiţei
Mocnea la geam o spaimă fosforoasă
Femeia-n brun avea pe trupul ei
Albastre continente de angoasă

Iscată din penelul lui Degas
Ea profeţea cu gura maculată
Şi-ntregul ei plictis tremoliza
Bemolii fumuriu ca-ntr-o sonată

Cu mâini de fosfor despletite-n vânt
Ea trebuia să fie şi să ardă
Ca un drapel în bernă fluturând
La fiece fereastră de mansardă

Şi lenea ei de-a fi stârnea ninsori
Se despletea-n volute somnolente
Zvârlind nepăsătoare-n dansatori
Cu armonii şi flore transcendente

Cu fiecare licăr se năştea
O gâtuită muzică de gală
Ca o mireasă-n doliu dănţuia
Femeia-n brun prin camera ovală

Subtile fumegaţii cu alcool
Suiau atunci pieziş dintre pahare
Şi-a fost un trist festin într-un subsol
Poeţi imberbi clamau catilinare

 

7.Ştiu pivniţe adânci unde băum
Ştiu tainiţe prin urbea depravată
Ne ies în faţă litere de scrum
Trec coapse de poetă blestemată

Spre cuiburi profanate de asfalt
Unde îşi fac subpământene veacul
Femei cu şold de platină înalt
Şi păr adormitor ca basamacul

Regatele de fiere s-au surpat
Plutim prin metatimpi şi metaspaţii
De parcă-n muzici crude de sabat
S-ar îmbrăca în bube împăraţii

Scandând cântări cu notele-n dezmăţ
Tropare ce alunecă zălude
Ne-om aminti de veştedul răsfăţ
De umerii mireselor pierdute

Ce-n putrede fundacuri au dansat
Şi ne-au iubit cu gura lor amară
Iar burgul pare-un clopot scufundat
În cer adânc sub stea demoniacă

 

8.Sclipea o stea de mare pe umăru-i stingher
Genunchii-n maculare iluminau metalic
Iar chipu-i ca-n efigii se dezghioca din fier
Părând amfitrioana ospăţului tantalic

Ca într-o scenă bufă şi tristă de harem
Ciocnindu-şi de tacâmuri inelul cu rubine
Femeia de la masă ne îndemna să bem
Dintr-o fiolă neagră iluzii clandestine

De sub egreta-i spelbă privindu-ne morbid
Ne vântura prin oase frigidele-i climate
Matroana cu un deget de staniu poleit
Habotnica putană cu ţâţele pudrate

Şi ca-n oglinzi toride în vinul maculat
Ce ni-l turna din şipuri femeia cilibie
Vedeam păpuşi hilare cu sexul lor trucat
Cu sângele lor nobil bolnav de leucemie

Ca încropind prin colţuri lumini de parastas
Păleau reverberaţii de stele şi redute
Iar laviţele scunde pe care noi am mas
Ne-au radiat în fibre femei contrafăcute

Şi au căzut de-a dura paharele în gol
Fetide ploi de aur ne ciuruiră sternul
Apoi amfitrioana în blană de sobol
Ne-a sărutat pe buze şi ne-a promis infernul