1.xxx

E Hegembardt strămoșul nostru șvab
Pe care-l știm din cărțile de școală
Călătorind incognito la trap
Pe calul său mecanic cu pedală

Și după ce-a trecut pe malul stâng
Acolo unde mâlul face spumă
E azvârlit poznaș peste oblânc
De alezanul poate pus pe glumă

Iar ceata noastră roaibă de copii
Care-i pândeam căderea dintre papuri
Ne luăm atunci cancioace și mistrii
Să ctitorim cetate-n șase laturi

Tăind cu rigla de la est la vest
Un mare hat păzit de foișoare
Pe care gât-golașele clocesc
Iar dascălii predau umanioare

Și-n fine bălmăjind la aorist
Cu mare caznă verbele eline
Dăm numele lui Hegembardt cel trist
Chiar străzii noastre dragă Sofrosine

 

2.xxx

Albesc afund sub criptă oseminte
Trec saltimbancii care încotro
Şi Sena se tot duce înainte
Gălbuie pe sub podul Mirabeau

Sărbătorim cu vinurile noi
Pe Lorelei legendele renane
Poet plecat în marele război
Stigmatizat cu hoţii de icoane

Retorica a fost făcută zob
Antichitatea plânge cu tărâţe
Vorbeşti cu Picasso cu Max Jacob
Le pui în glumă faunilor ţâţe

Şi macerat de febra din Alcooluri
Sub baldachine mari de mucava
Ţi se năzare dincolo de storuri
Un glas strigând: A-bas Guillaume a-bas!

În caligrame-i iz fetid de rană
De două ori tăcerea s-a-ncuiat
Prefă-te-n abur fir de buruiană
O soare soare roşu gât tăiat

Ce-nsângerezi absintul din pahare
Departe-n sate fără paraclis
Dar amintirea-i corn de vânătoare
Iar sunetul său moare prin Paris

 

3.xxx

Două râuri curg în albii
Unul viaţă altul moarte
Lună roşie de sânge
A las cinco de la tarde

Rană de cuţit în vânturi
Dragoste ce-n vânt se piarde
Te iubesc nespus de verde
A las cinco de la tarde

Către Cordoba duc drumuri
Iapa numai să te poarte
Cerul fu împuns de tauri
A las cinco de la tarde

Stau pândind în scai în bozii
Puşti cu ţevi înrourate
Cerul fu împuns de tauri
A las cinco de la tarde

Ay! Ale Granadei râuri!
Rana între coaste arde
Neagră neagră porumbiţă
A las cinco de la tarde

 

4.xxx

Vânat cu şbilţul ca pungaşii
Cândva pe hudiţe pustii
Tu frate bun cu toţi apaşii
Şi straşnic stâlp de puşcării

Duhnind a crâşmă şi-a povarnă
Ci-n snoave tare pehlivan
Ce te-ncălzeai pe timp de iarnă
Lângă-al Margotei burdihan

Şi tocmai îngânai irmoase
Când gaborul te-a pus la ţarc
Din timpul Bertei Picioroase
Şi-al sfintei verguri Jeanna D’Arc

Şi gâdele ţi-a pus cravată
Şi-un popă gângav ţi-a cântat
Ci unde-i neaua de-altădată
Şi unde-i Carol-Împărat?

Thaisa fără marafete?
Al doamnei Flora nu ştiu ce?
Pe unde-i Petrea cel scapete?
Fecioara Franţei unde e?

Diac setos după libaţii
Dedat cu hoţii şi sperjur
Abia de gât cu spânzuraţii
Pricepi cât tragi de greu la cur

Iar limba-nvineţită biata
Ea ce pupase-atât curvet
Îşi stihuieşte-acum diata
Rugând pe Sfântul Paraclet

Să îţi aprindă-o luminiţă
Un sfârc acolo de un ban
Bătrâna ta armurăriţă
Sau Berta mare la bulan

Ca sus pe pajiştea-nflorată
Studentul lotru şi ciachir
Francois Villon numit odată
Să intre-n rai ca-ntr-un tractir

Şi tot în hanţe şi-n otrepe
Uitându-se în jur ciufut
Pe Sfântul Petru să-l întrebe:
Ce dai bătrâne de băut?

Şi-apoi cu brânca lui hoţească
Scoţându-şi ştreangul putrezit
La Maica Sfântă să-i şoptească:
Măicuţă bine te-am găsit

 

5.xxx

Umblă prin sate-o veste toată vara:
Cică e ţar la Moscova Pilat
Serghei Esenin se-nverzeşte seara
Şi iar or să te-ngroape nespălat

Departe peste-al Sneghinei conac
Ce bete scapăr ale ploii fire
Mai beau la Kriuşi mujicii basamac
Mai arde-n ceruri steaua ta subţire

Stârnind din hăţuri caii câteşitrei
Mestecenii îţi par păduri de oase
Şi porţi cilindru nu pentru femei
Saluţi cu dânsul izbele buboase

Umblând spăşit cu funia de gât
Sunt tari în coarne vacile la sate
Tu i-ai trimis oraşului urât
Cuvânt de la Inonia-cetate

Apoi te-ai dus la crâşmă ca la zdup
Să nu mai vezi pe stepele natale
Cum oamenii mănâncă pui de lup
Scuipând vârtos pe versurile tale

Şi nu ai scos cuţitul din carâmb
Şi a putut de braţ să te cuprindă
Doar un om negru cu obrazul strâmb
Ieşit pe înnoptate din oglindă

Ce te-a-nsemnat cu mâneca pe frunte
Şi-a sec peste mesteceni a sunat
Sunt linse-n câmp răchitele mărunte
De limba rece-a unui spânzurat

În timp ce beau mahorcă huliganii
Şi cântă beţi de drojdii şi tării
O Eli Eli lama sabachtani
/Prohodul pravoslavnicei Rusii/

 

6.xxx

Pariziene spleenuri! Lulele cu haşiş!
Mari albatroşi pe puntea unor barcazuri vile!
Prin codri de simboluri privindu-ne pieziş
Se macera plictisul unei ploioase zile

În timp ce în culcuşul lor rece de femei
Făcând să i se-ncrunte lui Platon barba sură
Delfina cea ciudată şi Hipolita ei
Visau că îşi sărută mormintele pe gură

Parfum culoare sunet prin câte-o seară scundă
Îşi îngânau risipa ecoului lor rar
Iar ochii beau cu sete priveliştea imundă
Unde cocea la soare câte un hoit murdar

Săruturile Circei cu mâini de astroloagă
Pe frunţi de vechi otrepe se încrustau avan
Cum din adânci firide de umbră se dezghioacă
Sculptată în savană de-un Faust african

O moarte căpitane bătrân ce plaur şters
Va fi acea Cyteră cu lâncede platouri
Pe care barzi pletorici şi istoviţi de mers
Vor distila esenţa defunctelor amoruri?

Ca-ntr-un vârtej de muzici ciudat şi pestifer
Reverberând în ferme culori parnasiene
Parisul e eretic la gala lui Baudelaire
Mansardele sunt pline de vinete migrene

Apoi lângă-o femeie cu şolduri tuciurii
(Adio frumuseţe a verilor prea scurte!)
Cu degetul la tâmplă un biet poete maudit
Ascultă bocănitul butucilor din curte

Mai înainte totuşi ca zorii să inunde
Terasele de seară pe care barzii zac
Acest apatic rege al ţărilor afunde
Va face să pălească rentierii lui Balzac

 

7.xxx

Plictisul desfrunzindu-se festiv
Pe masa mea cu rune şi infolii
Spre cai de fontă curg definitiv
Păscut scalâmb de zile şi orgolii

Şi-o glorie soioasă mi-e destin
Sucul amar al rimelor mai fierbe
Culcat ca într-un pat cu baldachin
În burţile băloaselor proverbe

Ar trebui un sunet mai hirsut
Cu dinţi tăioşi de-Onirie albastră
Destinu-azvârle zaruri mici de lut
Din gura mea spre gura dumneavoastră

Prin cărţi de noapte degete foşnesc
Penaţii casei calcă pe cuţite
Sintagmele în aer se ciocnesc
Şi flutură orgolii ponosite

Singurătăţi concave m-au închis
Tristeţea e banală ca un scaun
Coclesc frumos uneltele de scris
Pe masa mea domestică de clovn

 

8.xxx

Amoarea mea să facem socoteală
Şi să vedem pe ce putem conta:
E între noi un fluviu de cerneală
Un vultur spânzurat de o zăbrea

Sunt goluri mari lăsate-n alfabet
De litera cutare sau cutare
O robă jerpelită de poet
Cu zaruri măsluite-n buzunare

Un candelabru de pământ enorm
Câteva mici relicve de la Bosfor
E scoica ascuţită-n care dorm
Pudrat pe cap cu litere de fosfor

Ceva şi invizibil şi convex
O cameră cu sunete maligne
E boala unui retor fără sex
Ce se-nmulţeşte doar prin paradigme

Un fel de biblotecă-insectar
În care-o duc gândacii foarte bine
Şi pusă la păstrat într-un pahar
Romantica-mi pasiune pentru tine