1.xxx
Ducând în botul tragic un rest de stalagmite
Cu stelele căzute fac lupii legământ
S-a stins întru Nirvana o tulbure iubită
Şi mirele mănâncă lăcuste blestemând
Pe Muntele Cenuşii cu creştetul albastru
Sunt surghiuniţi iubito toţi aștrii pieritori
În fiecare noapte un clopot de-alabastru
Sugrumă-mpărăteasa şi urlă până-n zori
Dar poate-nsângeratul efeb al vânătorii
Să fie suveranul regeştilor amiezi
Când Sakya-Muni-şi cată iubita prin magnolii
Şi străjuiesc vampirii poteca spre zăpezi?
Peste culcuşul nostru-şi roteşte moartea zarul
-Îţi e iubite rece ca gheaţa mădularul!
2.xxx
Cum să retezi cu dinţii un nod de cingătoare
Când peste noi vecia a prins a vremuri?
Respiră doar un monstru al apelor primare
În noaptea răpciugoasă şi fără galaxii
Să fie totul spirit să nu mai fie carne
Am iscodit cuvinte şi ritm toropitor
La ce să se trezească iubita care doarme
Cu palme-ngemănate de veșted cositor?
Cu lacrimi reci de humă luceferii să plângă
S-a pus tribut de sânge pe cheia de la brâu
Mireasa e frumoasă şi tine-n mâna stângă
Un mac cu născătoarea strâmbată de desfrâu
În vreme ce se uită cu ochii mari şi grei
Cum iese o năpârcă din pântecele ei
3.xxx
Vecia e pierdută monadă cu monadă
Din gura adorată cad bulgări de mortar
O lebădă iubito se lasă maculată
Culcându-şi capul veșted pe patul nupțial
Suspină ştiutorul atins de remuşcare
Când îşi priveşte pieptul muşcat de trandafiri
Mâhnită dănţuiește Magdala pe covoare
Cu-o carte apocrifă în braţele-i subţiri
Azi sufletul şi carnea-n Gheena se cunună
E ud de lacrimi soră al nunţii noaste pat
Îşi scaldă capul veșted o lebădă nebună
În unda îngheţată a apelor din iad
Şi ridicându-şi faţa din pulbere încet
Spre Muntele Cenuşii priveşte un schelet
4.xxx
Botează-mă e vremea un crin de promoroacă
Petalele azi-noapte le-a desfăcut uşor
Înscrisuri încrustate cu unghiile în joacă
Încep să mă înghită în literele lor
În steiurile-ţi calde şi-n carnea-ţi brumărie
Un fulger o să doarmă ca-n blana unui miel
Logodnicele-ţi coapse din suc de păpădie
Vor şti să fie pâine şi pat de menestrel
Dar dacă însăşi sarea din oase mă doboară
Şi-n poala ta iubito funinginea mi-o pun
De ce-s dihănii albe pe umere povară
Şi ros de doruri zvelte cu crucea mă cunun?
În zorii ce-or să vină stingând tăciunii-n vetre
Când va cânta cocoşul tu leapădă-te Petre
5.xxx
Se-ntunecă în ceruri siderele în pripă
Iar noaptea e mai oarbă ca ochii unui zar
Puterile nocturne mă mână spre risipă
Şi Muntele Cenuşii mai trebuie să-l ar.
Eu ştiu ce scriu comeţii şi flama lor verzuie
Pe stânca detunată cu vârful pururi nins
Dar iartă-mă iubito aproape-s o statuie
Şi-n patul tău aşteaptă de mii de ani un sfinx.
Sortit desăvârşirii cu mâini făcute zob
Şi raze reci sleindu-i suflarea idolatră
Stă Mirele Alchymic în zdrențe de milog
Cerşind Eternităţii o lacrimă de piatră
În vreme ce acolo la margine de stea
Cad munţii de cenușă pe umbra lui şi-a ta.
6.xxx
Sunteţi albă Doamnă şi visaţi
Zboruri lungi de păsări călătoare
Când se surpă sângele-n bărbaţi
Umiliţi de stelele barbare
Mâinile vă ard întru pustiu
Căi lactee fulgeră în unghii
Umbra mea lipită de pământ
Eu cu sânii voştri o înjunghii
Limpeziţi de arderi şi de scrum
Ochii-s pietre clare de agată
Trupul meu aşteaptă delirând
Ca să-i trageţi oasele pe roată
Şi cum creşte-n sânge buruiană
Eu cu gura arsă vă implor
Poate-mi spargeţi Doamnă din greşeală
Tâmplele-ntr-un ciob de meteor
- xxx
Puneţi-mi funingine în gură
De acuma cărţile s-au scris
Prinţul a aprins o lumânare
Ca să-şi ardă primul manuscris
Dincolo de frigul din incinte
Ştiu să moară stelele frumos
Nişte izgoniţi din galaxie
Merg pe cer cu capetele-n jos
Peste-aceste resturi de armada
Plouă de un veac torenţial
Se usucă-n camera cu stampe
Mâna cu inele-a unui cal
Fumurile lumii s-au răcit
Tu enigma cărţilor dezleag-o
Calcă marea Prinţul Fericit
Prin indepingibilis imago
De acum tăcerea va învinge
Marea ieroglifă s-a-ncifrat
Hai şi scoate ochii mei albaştri
Pasăre cu zborul răsturnat
8.xxx
Bat sălbatic clopote de nuntă
Blestemat e ceasul când abjur
Suntem zugrăviţi ca pe-o icoană
Nu cu roşu numai cu azur
Umerii ţi-s parcă promoroacă
Trupul tău mă soarbe ca un hău
Cade o zăpadă sângerie
De pe iarba pântecelui tău
Şi acolo sus sub baldachine
Steaua mea se-aprinde violet
M-ai făcut bărbat până la şolduri
De la sold în jos sunt un schelet