Pariziene spleenuri! Lulele cu haşiş!
Mari albatroşi pe puntea unor barcazuri vile!
Prin codri de simboluri privindu-ne pieziş
Se macera plictisul unei ploioase zile

În timp ce în culcuşul lor rece de femei
Făcând să i se-ncrunte lui Platon barba sură
Delfina cea ciudată şi Hipolita ei
Visau că îşi sărută mormintele pe gură

Parfum culoare sunet prin câte-o seară scundă
Îşi îngânau risipa ecoului lor rar
Iar ochii beau cu sete priveliştea imundă
Unde cocea la soare câte un hoit murdar

Săruturile Circei cu mâini de astroloagă
Pe frunţi de vechi otrepe se încrustau avan
Cum din adânci firide de umbră se dezghioacă
Sculptată în savană de-un Faust african

O moarte căpitane bătrân ce plaur şters
Va fi acea Cytheră cu lâncede platouri
Pe care barzi pletorici şi istoviţi de mers
Vor distila esenţa defunctelor amoruri?

Ca-ntr-un vârtej de muzici ciudat şi pestifer
Reverberând în ferme culori parnasiene
Parisul e eretic la gala lui Baudelaire
Mansardele sunt pline de vinete migrene

Pe când lângă-o femeie cu şolduri tuciurii
(Adio frumuseţe a verilor prea scurte!)
Cu degetul la tâmplă un biet poète maudit
Ascultă bocănitul butucilor din curte

Mai înainte totuşi ca zorii să inunde
Terasele de seară pe care barzii zac
Acest apatic rege al ţărilor afunde
Va face să pălească rentierii lui Balzac