1.Burniţează
pe acoperişurile
braşovului.
Iar urşii coboară
odată cu noaptea
prin cartierele
mărginaşe. Scormonesc
prin gunoaie. Mănâncă
salam otrăvit. Şi privesc
prin ferestre la oamenii
palizi de frică. Pipăindu-si
arterele de la mână
cu marginea unei
lame de
ras. Este
noaptea târziu.
Umbra ursului a
apărut la
fereastră cu
un candelabru
aprins pe
creştetul capului.
Respiraţia mea
aleargă spre tine. E
un val purpuriu ce
te acoperă
pana la şolduri.

2. Ai dat la o
parte, cu semeţia
unei feline,
cearşaful.
Iar când
mi-am luat
mâinile de la
ochi, aerul
a început să vibreze
ca un himen străpuns.
Umbra ta pe perete
era mai albă decât
peretele.
Parca sfidându-mă,
sexul tău mă privea
drept in ochi. Iar timpul
se învârtea in gol,
ca o
morişcă de
rugăciuni.

3. Aproape toate
băncile ne
cunosc,
aproape
toţi gardienii
grădinilor publice.
Frunzele ne cred
un fel de
arbori mai mici şi
mai vulnerabili.
Seara
părul tău
se clătină peste
lac şi
mi-e teamă.
Doamne, te-ai putea
preface în
salcie.

4. Adorm cu
gândul la tine.
Si mă trezesc
cu gândul la tine.
Ca şi cum somnul
ar fi un râu
liniştit de
câmpie.
Tu – pe un mal.
Tu – şi pe celălalt.

5. Dacă lovitura de
sabie e
bine dată şi
bine primită
(spune maestrul)
pieptul negreşit
o sa scoată
un sunet
armonios.

6. Noi am avut
mai presus de orice
vocaţia imposibilului.
Ne-am tăvălit
prin paturile poleite cu
aur
ale
castelului mayerling. Iar acum
beau
fiindcă nu mai pot
scrie. Sângele meu
trasează în jurul genunchilor tăi
melancolici
nişte cercuri diforme. Ca feţele
cerşetorilor din berceni.

7. Vei purta cămăşile
impecabil călcate
ale femeilor importante,
vei colecţiona parfumuri
scumpe şi
bijuterii,
vei primi numeroase
buchete de flori
din partea unor bărbaţi
puţin gârboviţi din pricina unei vieţi
petrecute mai mult
în faţa calculatorului,
fericirea va trece pe lângă tine
scârţâind din toate şuruburile
ca remorca unui tractor.
Doar în unele nopţi
îţi va ieşi dintre buze
un mac ofilit
şi te vei gândi poate la
plaja din costineşti
ca la mormântul unui copil
mort de malarie.
Eu pe vremea aceea
voi fi un băutor de bere
aproape obez
care le povesteşte beţivilor cu mândrie
despre bolile lui de ficat,
iar viaţa mea va fi searbădă şi amară la gust
ca ceaiul de sunătoare,
Dar vorba lui sociu :
tu veneai din bukowski,
eu veneam din turgheniev şi,
pentru că ne despart
32 de ani,
ar trebui să aprindem
pe masa noastră de despărţire
un tort cu
32 de lumânări
din care să tăiem o felie
pentru fiecare zi în care credeam că
buzele noastre
sunt cei mai frumoşi trandafiri
care pot creşte într-o grădină.
Şi totuşi am fost
doar la câţiva kilometri de mayerling.
Pe umărul meu căzuse
ca în poveştile nibelungilor
o frunză de castan arămie,
iar într-o casă ascunsă printre molizi cineva
(poate moartea)
cânta la violoncel.

8. Într-o seară
pe o terasă din costineşti
ţi-am spus povestea înfricoşată
a vasului carmilhan.
Pleoapele tale
deveniseră violete,
iar pe buze aveai
un strat gros de
de vopsea
albă
precum
cocaina.
Apoi şuieratul unei
sirene
a despicat
noaptea în două:
două jumătăţi de măr putred
de care nici unul din noi
n-a îndrăznit
să-şi apropie buzele.

9. Pui pe masă
pâinea, sarea şi vinul.
Apoi, cu aceleaşi gesturi
aproape hieratice,
pui supa în farfurii
şi mă întrebi
dacă-i destul de sărată.
În clipa aceea îmi vine
să-ţi sărut mâinile care
au curăţat ceapă şi
au tocat pătrunjel
Iar solniţa mi se pare un
idol de sticlă. Cred cu tărie
în micii
zei ai bucătăriei,
în îngerii paşnici ai
aragazului
ce se pot arăta
uneori
într-o
lingură limpede
şi
fierbinte de supă.
E un simplu prânz de duminică
şi totuşi noi acum nu mâncăm.
De fapt noi acum
facem dragoste.

10.Zile de lucru
posomorâte, cu
zăpadă murdară
precum
cancelaria
unei şcoli de corecţie.
Cu tine
săptămâna
avea
aproape mereu
şapte duminici.
Căldura trupului tău
mă făcea să visez
la băile acelea fierbinţi
în care odinioară romanii
îşi tăiau jugularele,
uitându-se apoi
la şuvoiul de sânge
ce înroşea apa
cu voluptatea unor esteţi.
Acum
între noi e o scară
veche de grădinar
pe care nimeni nu ştie
cine şi pentru ce
a aşezat-o acolo.
Nu-ţi port pică
pentru nimic. Suntem
ca două
turnuri negre de șah
mutate fiecare
în altă direcție.